Statistică & Promovare


Bloguri, Bloggeri si Cititori

Vi-l prezint pe motanul Garfield. Nu cel din filme. :)

duminică, august 18, 2013
Astăzi vreau să vi-l prezint pe motanul Garfield. Un motan care face parte din viața mea de ceva timp și îmi redă zâmbetul ori de câte ori îl văd. Unii dintre fanii blogului l-au putut vedea ieri pe pagina de Facebook a blogului, când am anunțat că îi voi scrie astăzi povestea.Ei bine, povestea lui a început acum vreo 4 zile. Tata l-a zărit lenevind și dormind sub mașina lui. Nu îi era frică de zgomotele produse de mașinile ce treceau, dovadă că a stat acolo de dimineață până seara târziu. Eu am fost plecat prin oraș și când am venit el tot sub mașină stătea. Nu a durat mult timp până când tata l-a invitat în curte și apoi în casă. :))Ce pot să spun decât că m-am bucurat că nu era unul dintre acei motani sălbatici de pe străzi, dar nici învățat cu oamenii sau cu statul în casă nu era. Nu scuipă, nu zgârie, deci parcă a fost educat cumva. Era speriat în prima zi când a intrat în casă. Fugea rapid sub masă de parcă se simțea în siguranță. I-a pus mama să mănânce niște ciorbă și i-a pus și apă să aibă să bea. Nu s-a atins de ciorbă pentru că nu avea lingură (dăă, e motan). :)) Nu a mâncat până a venit mama cu ideea de a-i da să mănânce mezeluri. Atunci am descoperit că seamănă cu mine. Îmi plac mezelurile, iar lui Garfield îi plac și lui.Ușor ușor s-a acomodat cu statul în casă și vine la noi să îl mângâiăm, să-l alintăm și rezultatul e torsul pe care îl auzi ca un tractor. Nu își face nevoile în casă ceea ce e super interesant în comparație cu un câine care făcea în casă de frică din prima zi de când ne vedea. Garfield miaună și se duce către ușă dând de înțeles că vrea afară.

De 2 zile a decis să doarmă în curte. E umbră, aer curat și doarme acolo oooore întregi. Îl chem în casă dar refuză să vină, deci preferă aerul curat. Azi noapte a ieșit pe stradă din nou sub mașina lui tata. Am auzit mieunând ca și cum era într-o altercație și când m-am dus să mă uit era într-o ceartă cu alt motan care se găsise să stea și el sub mașina lui tata, teritoriu recent achiziționat de Garfield. I-a spus motanul vreo 2 de a auzit cartierul și a fugit de sub mașină văzând cu ochii. Deci, Garfield e și un bad boy.

De ce l-am numit Garfield? Pentru că seamănă cât de cât cu personajul din filme sau desene animate: leneș, răsfățat, doarme mult, își păzește teritoriul și nu mănâncă orice.

Așa că, de câteva zile am un nou membru drăguț în familie care mă face să zâmbesc ori de câte ori îl văd. E tare simpatic mai atunci când te duci să îl mângâi pe burtă. Se întoarce singur de pe o parte pe alta să îl mângâi peste tot.  Și chiar confirm studiul în care se spune că animalele îți influențează viața într-un mod pozitiv și te fac să uiți de niște aspecte negative din viață printre care stresul, grijile și toate cele.

Hai să vă afișez niște poze cu el. :P

[gallery columns="2" ids="3179,3180,3181,3182"]

Recomand

Articol mai nou
« Articol mai vechi
Articol mai vechi
Articol mai nou »

2 comentarii

Scrie un comentariu
mikyangel007
Autor
19 august 2013 la 14:28 delete

Sa-ti traiasca! Si iubitul meu are unu negru tuci. Mie imi plac mai mult cainii dar apreciez pisicile pentru independenta lor:)

Răspunde
avatar
Eddie
Autor
19 august 2013 la 14:36 delete

Mulțumesc la fel! Și mie îmi plac mai mult câinii pentru că sunt mai energici, jucăuși și mult mai diferiți, dar și pisicile sunt destul de ok la casa omului pentru a te binedispune ori de câte ori are ocazia. :)

Răspunde
avatar

Recent Articles