(Video Funny) Păzea că trage-n noi!

Noaptea. Un ger de crapă pietrele. Mergi prin cartier cu prietenii. Mergeți, vorbiți, gesticulați, râdeți și toate cele. În jur e liniște, dar deodată apare un SUV de "nicăieri" într-o viteză infernală și oprește cu frâna de mână aproape de zona unde tu și prietenii tăi vă aflați. În secunda următoare se aud focuri de armă. AK-47, mitraliere, toate sunetele de armă par atât de realiste. Dar nu sunt... Sunt niște boxe date la maxim cu sunete de arme... Ce reacție ai avea??

E doar o farsă după cum v-ați dat seama. O farsă genială realizată de unul dintre farseorii mei favoriți, Roman Atwood. Am râs cu poftă, apoi i-am arătat și lui tata și a râs și el. :)) Vi-l atașez și vouă mai jos. 

Lăsați-vă părerile printr-un comentariu. :)

sursa video: RomanAtwood

(Video Funny) Săniuțe trase de mașină pe străzile Severinului

Curios (ca de obicei), am ieșit afară să văd cum ninge și am zis să fac și câteva poze... cu peisajul nou lăsat de zăpada "codului portocaliu". S-a prins și pe străzi, deci atât de tare ninge. Probabil și din cauză că e atât de frig încât a înghețat și zăpada de pe stradă.

Totodată, m-am gândit să și filmez... Aiurea, nu? Ete că nu. Am prins un moment destul de amuzant pe străzile din Severin. Niște adolescenți au ieșit cu saniuțele trase de... mașină. Am avut norocul să filmez asta, așa că-l împărtășesc și cu voi. :)

Avem folie, dar trebuie s-o tăiați

Acum câteva zile am fost cu tata în oraș să îmi caut folie pentru display-ul telefonului meu. M-am orientat pe net și am aflat că e folie anti-amprente și anti-reflexie, dar nu era convenabil să cumperi online datorită taxelor poștale. 

Ne-am dus la Cosmote, dar nu aveau folie de protecție de niciun fel. Aveau huse, carcase și toate nebuniile pentru toate telefoanele, dar folie de protecție pauză-spriț. Nu era o extra prioritate folia asta, dar când mergeam pe stradă și umblam pe telefon, datorită luminii se vedeau amprentele pe ecran. Pentru asta voiam mai mult, că doar ecranul are protecție pentru zgârieturi de la sine. Anti-reflexia e utilă și aia, mai ales când bate soarele.

Cum la Cosmote n-am găsit nimic, m-am dus cu tata la Vodafone, magazinul fiind amplasat la 100-200 de metri distanță. Am intrat și am început dialogul cu cel de acolo:

- Bună ziua!
- Bună ziua!
- Aveți folie de protecție pentru Nokia Lumia 520?
- Nu, n-avem!

În gândul meu: Să vezi că mai bine dau comandă online. Ăștia n-au nimic...

Nu ieșim din magazin că pe tata îl apucă orientatul pe la telefoane și tablete.. La două minute vine tipul la noi și spune:

- Avem folie, dar trebuie s-o tăiați. Luați și tăiați după forma telefonului...
- Nu, mulțumim!

În gândul  meu: Bă ești nebun? Parcă aș înveli o tavă și aș băga-o la cuptor... Puii mei.. Nu poți tăia după forma telefonului pentru că e practic imposibil. Trebuie cât display-ul, nu cât telefonul cu tot cu ramă... Stau și mă chinui să tai și drept, dar și să calculez cât trebuie fix, să nu se lipească aiurea... 

În opinia mea, e ridicol să spui unui potențial client că ai un lucru, dar mai trebuie tăiat până ajunge la forma dorită sau... puii mei. M-am abținut să râd și am făcut-o când am ieșit din magazin. Pentru mine era de râs. Ăsta ori îmi vindea folie de tabletă, ori folie de cuptor...

Într-un final m-am dus vis-a-vis de Vodafone, adică la Orange. Ei bine, ăștia sunt regii accesoriilor. Aveau folii numai una și una. Aveau folie fix pentru tipul meu de telefon. A costat doar 18 lei. Dacă dădeam comandă, depășeam 30 de lei, produsul respectiv fiind și pe Internet.

Eu știam că Vodafone e cam plantă în mai multe privințe, în scripting (site-ul lor e prost codat) și altele, dar mai nou și plantă în a recomanda produse. E penibil să spui că n-ai folie, dar după două minute să spui că ai, dar trebuie să mai tai din ea...

Întrebarea mea pentru voi: Care-i cea mai amuzantă întâmplare petrecută într-un magazin de telefonie mobilă?

P.S. Acest articol nu-i un advertorial, ci o întâmplare amuzantă.

sursa foto: google.ro

Cioc, cioc! Popa la ușă

sursă foto: meanwhileinromania.com

Vine Crăciunul. O sărbătoare preferată de mine. Iarnă. Poate ninge, poate nu. Stai la căldură, asculți colinde, bei ceva, servești ceva și deodată auzi la ușă: 

- Cioc, cioc!

- Cine-i acolo?

- Popa cu Crăciunul!

- Nu-s acasă! Bate la vecina!

Nu știu de când se practică chestia asta cu popa la tine acasă. Să-ți vină popa-n casă, să-ți șterpelească pereții cu busuioc și apă sfințită, iar ca drept răsplată să-i dai acolo, 1 leu, 2, 3, 5, 10 lei. Dacă întreb pe unul sau pe altul de ce dă bani, va spune că așa se dă. Pe naibii. Să fim serioși. Unii ar spune că-i o donație micuță pentru Biserică, alții că-i pentru popă. Indiferent, omul dă banii și nu spune nimic. Dacă nu etichetezi banii, las' că-i etichetează popa. În ziua de azi, cei care știu cum stă treaba, nu deschid preotului de Crăciun. Alții, care speră la mai bine, sunt pregătiți să dea un bănuț preotului, drept urmare, la ei ușa-i deschisă tot timpul. Oameni cu mentalități diferite.

Omul dă bani cu speranța că-i ajută Dumnezeu. Unde scrie asta? În Biblie sau în orice carte sfântă, nu există astfel de legi "materiale" care promit ajutorul în schimb. Dau bani de Paște să m-ajute Dumnezeu. Dau de Crăciun să m-ajute Dumnezeu. Dau de Bobotează să m-ajute Dumnezeu. Și??? Chiar te ajută? Nu! E un obicei prost al românului. Sponsorizăm lăcașele de cult mult prea mult. În România sunt mai multe biserici decât spitale, iar ritmul e alarmant de ridicat. Încă se construiesc biserici peste noapte, iar spitalele încă impun pacienților să-și cumpere perfuzii și toate cele, deși sunt asigurați medical. Mă rog, unele spitale.

Of of of, ce-i și cu țărișoara asta. În încheiere vă las o poezioară realizată de mine. E prima mea poezie creată, așa că m-aștept la orice critică! :))

Hopa, hopa și iar hopa,
La ușă ne bate popa,
Să-i băgăm în buzunare,
Niște lei "fără valoare",
Ne sfințește de Crăciun,
Să prindem un an mai bun,
Ne dă și-un strop de speranță,
Și l-am dat afar' din casă,

Anul nou ce va să vină,
Plin de lucruri de rutină,
Datorii și datorii,
Taxâ șâ impozitii,
Toate astea vor cam ține,
Pân' la anul care vine.

Guvernul taxează ce poate, doar taxe cretine și idioate

De când România a aderat la Uniunea Europeană, parcă țara a căzut într-o groapă economică, aparent fără limită. Guvernul taxează, taxează și iar taxează, încât am ajuns să am un deja-vu la fiecare început de lună sau de an. 

Acum, Guvernul s-a decis să ne taxeze al dracului de bine începând cu 1 ianuarie 2014. Guvernul taxează ce poate, doar taxe cretine și idioate. Uite așa am ajuns să aud că suntem taxați indirect, pentru simplul fapt că îmi atârnă un cablu pe stâlp, fie el de internet sau de curent. Acest lucru nu va duce decât la umflarea facturilor de Internet, curent electric și ce servicii cu cablu ne mai atârnă în fața porții sau în fața geamului de la etajul 3-4 al blocului. Sună al naibii de stupid, nu?

Taxă pe parcări, de parcă am avea destule parcări. Suntem atât de incapabili să construim parcări supraetajate. De fapt, nu suntem incapabili. Nu construim astfel de parcări, pentru că de unde va mai aduna conducerea țării bani colectați din amenzi, bani obținuti din pricina parcărilor în locuri nepermise. Construirea unor parcări supraetajate nu ar acoperi amenzile. Doar taxa într-o astfel de parcare nu e de ordinul sutelor de lei, echivalent cu o parcare și o taxă de ridicare din "Salonul Auto Al Mașinilor Ridicate". În concluzie, Guvernul gândește prost pentru noi, bine pentru ei. 

Carburanții, gazul, curentul, stâlpii, piscinele, țigările și alcoolul și multe alte lucruri, se vor scumpi începând cu 1 ianuarie 2014. Nebunie curată, nu?

Mă-ntreb... Politicienii ăștia grei care ne conduc pe noi, nu ar trebui să fie și ei taxați dur, pe motiv că freacă menta? Așa, o mică taxă verde, stupidă, ca taxa pe stâlpi. Le-ar suna fain? Nu. Le-ar suna... ocupat.

Ascultăm ce spune FMI-ul. Ăștia numai specialiști nu mi se par. Pe bune. Cum pana mea să majorezi accizele, iar salariile sunt LA FEL. Cuuum? Unde pana mea e logicaaa?? Cu ce să ridicăm economia? Doar prin taxe tâmpite impuse de Fondul Monetar Internațional? Vreți și putere de cumpărare și accize mari, dar salariile să fie la fel. E ca și cum ai vrea să joci jocuri de peste 20 de ani cu o placă video de acum 10 ani.

Totul e o prostie, în opinia mea. Dacă se gestionau banii așa cum trebuia, țara nu ar fi ajuns în colaps. S-au cheltuit miliarde de euro pe niște lucruri tâmpite. Îmi aduc aminte că primarul din orașul meu, începuse să pună muncitorii la treabă. Ce treabă? Înlocuirea rosturilor de la bordurile din oraș. Uitați pe ce se duceau banii acum câteva luni în orașul meu. Ăsta-i neam cu Videanu, am impresia.

Ce taxe stupide ar mai putea introduce Guvernul? (pamflet)

Taxă pe strănut/tusă

Dacă strănuți sau tușești în public fără să pui mâna la gură, un polițist comunitar te va amenda sub formă de taxă, o sumă modică acolo, pe motiv că ai expus populația unei posibile infecții virale, datorate strănutului tău. Banii colectați din astfel de amenzi vor fi redirecționați către instituțiile medicale, pentru tratarea bolnavilor ce au contactat răceala ta din public. Ai grijă să nu strănuți/tușești la un concert. Taxa e mult mai mare, deoarece numărul de posibili indivizi infectați e cu siguranță mai mare.

Taxă pe râs

Dacă râzi prea tare-n public, ești pasibil de amendă sub formă de taxă. Râsul va fi considerat un factor de poluare fonică, similar cu muzica. Stupid sau nu, vei fi nevoit să zâmbești la glume. Dacă se va dovedi că ai râs despre vreun om politic, vei risca ani grei de pușcărie. Motiv? Ai râs. (dăăăăhhh)

Taxă pe bârfă

Dacă obișnuiești să bârfești pe la colț de stradă sau în scara blocului, riști să fii amendat sub formă de taxă, cu pretextul că vorbești despre indivizi ce nu sunt prezenți la discuție. Aviz pițipoancelor!!!

Ia mai inventați și voi niște taxe din astea penibile. 

Un bătrânel m-a făcut să râd copios

Astăzi am fost prin oraș cu mama. Am avut niște treburi la o rudă apropiată. Vremea fiind destul de frumoasă, cu soare și fără pic de vânt, ne-am decis să luăm o pauză și să ne relaxăm puțin în parc. Eu m-am așezat pe o bancă vis-a-vis de mama, la umbră și cu căștile în urechi, ascultând muzică. Totul era frumos.

10 minute mai târziu apare un bătrânel de vreo 70-80 de ani, cu un baston în mână. Înalt, firav și îmbrăcat foarte elegant. Eu mă pusesem fix în mijlocul băncii, așa că m-am dat într-o parte să se poată așeza și el. Nu s-a așezat bine că începuse să vorbească. Eu, evident nu auzeam ce spune pentru că aveam muzica dată tare. Politicos, mi-am dat o cască jos și am întrebat:

- Ce spuneți?

- Păi vă văd așa tineri și e păcat. De ce sunteți timizi și nu faceți cunoștință? Fugiți unul de altul și stați separați. Sunteți tineri. (făcea referire la mine și la mama)

Nu e prima oară când se face o maaare încurcătură între mine și mama. Eu fiind mai înalt și mai plinuț față de mama, în clasa a 5-a, la ședința cu părinții, diriginta a tras-o de mână pe mama să o scoată afară spunându-i că trebuie să vină mama, nu sora. Noroc că avea buletinul la ea. :)) Mama are un fizic mai tânăr. E slăbuță, mică de statură și pe lângă mine cu greu ai spune că e mama. 

Să revenim. Eu deja începusem să râd și cu zâmbetul pe buze îi spun bătrânelului:

- Ea e mama.

- E mama dumneavoastră? 

- Da! (și râdeam în hohote)

- Auuu! Mă scuzați atunci! Am crezut că e o fată, nu mama dumneavoastră.

Date fiind cele întâmplate, bătrânelul a râs și el copios. A fost un moment foarte frumos alături de un străin. Nu obișnuiesc să vorbesc cu străinii. Nu că mi-a zis mama când eram mic să nu vorbesc cu străinii, ci pur și simplu nu obișnuiesc să intru în discuții cu oamenii care iau loc pe o bancă apropiată de mine. Sper că a fost un moment frumos și pentru acest bătrânel. E la o vârstă foarte înaintată, unde amuzamentul cam lipsește.

Întrebarea mea pentru voi: Care a fost cea mai frumoasă conversație cu un străin?

sursa foto: google.ro

Articolul participă la concursul organizat de Spanac.eu

Cum mănâncă animalele? (human version)

Evident, fiecare dintre noi știe cum mănâncă un animal... sau poate nu. Dar vă asigur că nu ați văzut oameni mâncând ca... animalele. Nu are legătură cu replica: - Mănânci ca porcu'! Nici pe departe. Ceea ce am să vă prezint în două clipuri video se numește amuzament. Fiecare poate trata aceste clipuri ca o maimuțăreală dar pe mine mă binedispune și râd necontrolat..

Sunt 2 tipi americani care fac fel și fel de năzbâtii. Aceste năzbâtii le încarcă pe YouTube să le vizioneze și utilizatorii în căutare de ceva amuzant care să îi bine dispună. Au milioane de abonați. Sunt niște tipi simpli și haioși. Canalul lor se numește MisterEpicMann. Dați un click și vedeți ce mai au ei pe acolo, iar dacă vă place, abonați-vă. Eu zic că merită!

Eu vă prezint doar cele 2 părți realizate de ei, unde ne arată nouă cum mănâncă animalele. :)) Prima oară când am văzut clipul, asta fiind acum câteva luni, am râs fără oprireee de m-a durut burta. Acum câteva zile a apărut și partea a 2-a.

Nu mă mai lungesc cu vorba. Îmi propusesem să fie un post scurt și la obiect, dar sesizez că am un defect de a vorbi mult.

Have fun! :)

Dacă ți-a plăcut articolul, abonează-te prin e-mail în widget-ul din dreapta de pe blog pentru a fi la curent cu noile articole. Dacă apreciezi blogul, gâdilă butonul de "Like" pe Facebook din widget-ul din dreapta. Thanks! Te mai aștept pe blog! - Eddie :)

Întâmplare hazlie acum 2 ani în gara din Severin.

Aseară aveam o discuție cel puțin interesantă cu nea Spanac. Înainte de toate, am aflat că Spanac e jumătate severinean, lucru care mă bucură să știu că mai cunosc încă un blogger care a umblat prin Severin. Spun jumătate severinean pentru că a crescut într-un sat numit Erghevița situat la 13 km de Severin, deci nu departe de oraș. :) Buuuun bun bun.

Domnul Spanac a aflat și el acum ceva timp că s-a modernizat gara din Severin. Vorba lui, acum 10 ani era prăpăd și acum vreo 8 tot în construcții... Of of of. I-am spus că da, s-a modernizat gara, mai exact acum 2 ani. Și nu oricum!!! S-a difuzat chiar un film porno pe plasmele amplasate cu scop informativ pentru călători. Să nu înțelegeți greșit. Filmul nu avea scop informativ! :))

Nu îi venea a crede ochilor ce i-am scris, dar ăsta era purul adevăr. Știrea a fost virală pe internet, dar las un link de pe ProTv AICI cu știrea respectivă unde administratorul a spus că scenele făceau parte din filmul test al plasmelor achiziționate din Germania. E na...  Și cică a oprit scenele imediat ce a fost sesizat de presă... Să înțeleg că lor nu le păsa nicidecum dacă plasmele funcționează cum trebuie sau nu... Interesant.

Pun pariu că erau și copii mici acolo, fericiți că o clădire nouă și frumoasă e inaugurată în acea zi. Îmi și imaginez:

- Mamăăă!

-Da mamă?

- Ce-s cu ecranele alea mari de pe clădireee?

- Acolo arată când vin și când pleacă trenurile, mamă! (între timp, filmul apare)

- Mamăăăă, și de ce arată oameni dezbrăcați?

- Auzi, ia du-te tu și bate-l pe tactu la cap să-ți cumpere o înghețată! Hai fugi!

La o simplă căutare cu următorii termeni "inaugurare gara drobeta turnu severin"  pe motorul de căutare Google, vei observa că știrea a fost virală acum 2 ani când nebunia a avut loc. Toate televiziunile au fost la curent cu năzbâtia produsă intenționat sau nu de către tehnicienii aflați acolo...

Relaxare pe manele... Nu, nu ascult manele!!!!!!!!

Ieri m-am gândit să ies la o plimbare cu cel mai bun prieten, Mihai. Și m-am gândit prost... Cine naiba știa că în Pădurea Crihala din orașul meu avea să fie o ditamai paranghelie de țigani. Din viziunile mele...eu cred că ei "îl plângeau" pe regele Cioabă. Cam așa e pe la țigani... Dacă cineva important de la ei moare, fac chef de chef până la înmormântare când continuă cheful cu lacrimi. Ciudat mai jelesc și ăștia.

Așa... Și mă gândeam să ne plimbăm și noi prin pădure, să dăm câteva ture, apoi să mai stăm pe bancă și tot așa. Mișcare, aer curat, discuții interesante și uite asta trebuia să fie o relaxare pentru noi. Păi, cucu relaxare că nici nu am apucat să intrăm în pădure că muzica live răsuna de picau frunzele din copaci. Ce pot să zic decât "respect" patronului care s-a găsit să-și deschidă un restaurant în mijlocul pădurii, destinația perfectă pentru țigani.

Ca de obicei. Mașini și mașini second-hand cu numere provizorii, de Anglia, Bulgaria și de România. :)) Țigăncile mergeau țanțos pe aleile din pădure și dansau care cum puteau și le țineau tocurile. Haoleu ce nebunie! Erau vreo 2 băieți ciocolatii: unu mare și unu mai mic care păreau durii clanului pe acolo. Țâ-s dai seama?

Ne așezăm pe bancă și lui Mihai îi dă proasta idee să mergem acolo dar îi zic: Ești nebun? Vrei să ieși viu sau pe tavă? În rest, nimic interesant cu excepția faptului că fără voia mea am memorat o melodie care a ținut mai mult de 30 de minute. Eu cu Mihai deja turbasem că nu mai suportam melodia aia și implicit genul de muzică. Damn! Vis-a-vis de noi se așează un bărbat cu soția lui pe bancă și am purtat toți un dialog interesant despre drama asta cu decesul lui Cioabă și despre istoria țiganilor din Severin. Spunea că acum vreo 20 de ani era plin de țigani prin toate părțile orașului. Parcurile erau pline și tot așa. Ce-i drept, seara se adună în centru, în parc, câteva neamuri de țigani și rumegă la semințe iar comunitarul din zona aia nu are ce să le facă (lipsă creier). Dacă se ia de ei, îi sar ăștia în cap și nu mai termină tura nejupuit. :))

Așa că next time, plimbarea se mută în portul orașului și sper ca nu cumva țiganii să le dea prin creierul bronzat ideea de a închiria un vapor care să fie ancorat în port și să răsune muzica țigănească de aud și sârbii...

În concluzie, ieri numai parte de relaxare nu am avut. Îmi zdrăncăneau creierii pe ritm de tarabane și versuri de barosan. Mă... am făcut și eu păcatul de a asculta o astfel de muzică atunci când eram mic, dar dăăăh, știam eu ce e muzica pe atunci? Ultimul păcat legat de muzica asta am făcut-o la banchet-ul de sfârșit de liceu, unde am avut parte de doar 3 melodii cu Adele și o melodie a celor de la Fun cântate de o tipă din liceu care chiar avea voce. În rest: populară și maneleeeeee... He he he! Hai în vacanțeeeee, pe la Saint-Tropez....

Articol înscris în concursul cu banner de pe Spanac.Eu - Ediția a 17-a

Vi-l prezint pe motanul Garfield. Nu cel din filme. :)

Astăzi vreau să vi-l prezint pe motanul Garfield. Un motan care face parte din viața mea de ceva timp și îmi redă zâmbetul ori de câte ori îl văd. Unii dintre fanii blogului l-au putut vedea ieri pe pagina de Facebook a blogului, când am anunțat că îi voi scrie astăzi povestea.Ei bine, povestea lui a început acum vreo 4 zile. Tata l-a zărit lenevind și dormind sub mașina lui. Nu îi era frică de zgomotele produse de mașinile ce treceau, dovadă că a stat acolo de dimineață până seara târziu. Eu am fost plecat prin oraș și când am venit el tot sub mașină stătea. Nu a durat mult timp până când tata l-a invitat în curte și apoi în casă. :))Ce pot să spun decât că m-am bucurat că nu era unul dintre acei motani sălbatici de pe străzi, dar nici învățat cu oamenii sau cu statul în casă nu era. Nu scuipă, nu zgârie, deci parcă a fost educat cumva. Era speriat în prima zi când a intrat în casă. Fugea rapid sub masă de parcă se simțea în siguranță. I-a pus mama să mănânce niște ciorbă și i-a pus și apă să aibă să bea. Nu s-a atins de ciorbă pentru că nu avea lingură (dăă, e motan). :)) Nu a mâncat până a venit mama cu ideea de a-i da să mănânce mezeluri. Atunci am descoperit că seamănă cu mine. Îmi plac mezelurile, iar lui Garfield îi plac și lui.Ușor ușor s-a acomodat cu statul în casă și vine la noi să îl mângâiăm, să-l alintăm și rezultatul e torsul pe care îl auzi ca un tractor. Nu își face nevoile în casă ceea ce e super interesant în comparație cu un câine care făcea în casă de frică din prima zi de când ne vedea. Garfield miaună și se duce către ușă dând de înțeles că vrea afară.

De 2 zile a decis să doarmă în curte. E umbră, aer curat și doarme acolo oooore întregi. Îl chem în casă dar refuză să vină, deci preferă aerul curat. Azi noapte a ieșit pe stradă din nou sub mașina lui tata. Am auzit mieunând ca și cum era într-o altercație și când m-am dus să mă uit era într-o ceartă cu alt motan care se găsise să stea și el sub mașina lui tata, teritoriu recent achiziționat de Garfield. I-a spus motanul vreo 2 de a auzit cartierul și a fugit de sub mașină văzând cu ochii. Deci, Garfield e și un bad boy.

De ce l-am numit Garfield? Pentru că seamănă cât de cât cu personajul din filme sau desene animate: leneș, răsfățat, doarme mult, își păzește teritoriul și nu mănâncă orice.

Așa că, de câteva zile am un nou membru drăguț în familie care mă face să zâmbesc ori de câte ori îl văd. E tare simpatic mai atunci când te duci să îl mângâi pe burtă. Se întoarce singur de pe o parte pe alta să îl mângâi peste tot.  Și chiar confirm studiul în care se spune că animalele îți influențează viața într-un mod pozitiv și te fac să uiți de niște aspecte negative din viață printre care stresul, grijile și toate cele.

Hai să vă afișez niște poze cu el. :P

[gallery columns="2" ids="3179,3180,3181,3182"]

Pe dos sau pe față? Pățania unui om bătut de...soare

Ieri seară m-am gândit să mă duc la o plimbare prin parc. Am vrut să mă relaxez, să mă detașez puțin de mediul online și să mai respir și eu aer curat. Zis și făcut. M-am îmbrăcat și am ieșit pe ușă îndreptându-mă ușor ușor spre parc. Mă gândeam să mă duc la fântâna cinetică din oraș, dar cum ora la care plecasem era fix ora când mii de oameni se strâng în același loc în căutarea aerului curat și răcoros m-am gândit să mai avansez către o altă destinație, ceva mai jos de părculețul cu fântâna.

Acum...până să ajung eu la locul propus de mine am avut parte de un noroc și de un ghinion.

Ghinionul? Am realizat că am luat tricoul pe dos. Un tricou gri polo, care nu avea mari diferențe între față și dos. Daaa! Funny as hell. :))

Norocul? Pe unde mergeam nu era lumeee. Oare fugea lumea de mine? Interesant e că totuși când traversam pe la trecerea de pietoni mi s-a lăsat prioritatea de a traversa. Hmm! Din cauza tricoului? Când îl port pe față nu prea am eu norocul ăsta.

Între timp, mergând eu grăbit deja, că doar realizasem un aspect înfiorător la vestimentația mea, îl sun pe prietenul meu cel mai bun să îl chem la palavrageală prin portul orașului. Îi spun pățania...iar prima întrebare primită de la el a fost:

- Ce dracu e cu tine mă? 

- Nu știu mă! Hai că te aștept aici în parc. Mă duc sub un pom să îmi schimb tricoul pe față. :))

Da! Ați văzut bine! Am găsit un pom înaalt și des și mi-am schimbat tricoul. Interesant a fost că atunci când mi-am dat jos tricoul, l-am dat pe dos.. Logic era să îl fi dat pe față dacă era pe dos... Daaamn! Și de atunci dilema zilei a fost: Pe dos sau pe față? În fine...până la urmă m-am uitat naibii atent la tricou și era pe față! Hallelujaaaaa!!!

Asta a fost pățania unui om bătut de soare... Și logic că dau vina pe soare, atâta timp cât ăsta e subiectul viral de mai mult de o lună: Canicula.

Și am realizat ieri când m-am dus înspre casă că e cel mai nasol să te duci într-un parc unde dorești liniște și răcoare, dar ai parte doar de răcoare că liniștea e pur și simplu spulberată de sutele de copii care țipă și aleargă pe acolo. Eu am stat în port până s-a întunecat. Mă gândeam să rămân să văd Perseidele pentru că zona era perfectă, dar prietenul nu mai putea sta așa că am plecat și eu.

Perseidele sunt și în noaptea asta dar nu știu dacă apuc eu să le văd. Chiar... cine și-a petrecut noaptea cu ochii pe cer vizionând Perseidele??? 

Când sunt plictisit: Late Night with Jimmy Fallon

Am multe momente când sunt plictisit, sau nu am chef de nimic dar totuși fac ceva. Am momente când nu doresc decât să fiu doar eu prin jur, să nu îmi aud respirația altfel mă apucă nervii. Chiar și așa, la căldura asta e imposibil să nu gâfâi uneori pentru că e o temperatură insuportabilă. Băutura rece e perfectă pe moment, însă nu ține pentru mult timp. După ce că e cald în casă, laptop-ul degajă și el o temperatură suficientă să mă enerveze, chiar dacă am și cooler pad sub el.Muzica nu e un remediu perfect pentru a alunga plictiseala pe sezon fierbinte pentru că mă apucă durerile de cap, așa că las muzica pe seară după ce soarele apune și răcoarea ușor ușor se face simțită prin camera mea, dar mai sunt și zile când ascult în plină zi. :D
Când sunt plictisit mă uit la un show american super amuzant, cu un tip pe care îl respect foarte mult și care mă amuză de fiecare dată când îi privesc show-ul pe YouTube, că deh, americanii nu permit să aibă audiență și din afara Statelor Unite. Tipul se numește Jimmy Fallon și are propriul show numit "Late Night With Jimmy Fallon".

Prima oară când i-am văzut unul dintre clipurile de pe YouTube aparținând show-ului, mi-am amintit că l-am mai văzut într-un film dar nu știam atunci în care. Între timp mi-am amintit că a jucat în 2004 în filmul Taxi (varianta americană) alături de Queen Latifah. A jucat super tare în acel film și chiar vi-l recomand. :)Acest show cuprinde o grămadă de lucruri foarte amuzante. De exemplu, se organizează o dată pe săptămână un fel de concurs cu hashtag-uri pe Twitter. Ce cuprind hashtag-urile? Diferite topicuri amuzante pe care Jimmy le are în minte, iar fanii trebuie să scrie o postare legată de acel topic și să introducă acel hashtag oferit pentru a fi afișat în listă cu celelalte, urmând să extragă câteva care i-au plăcut lui pe care le va prezenta în direct. Acum 2 zile a fost #ParentFail, și noi trebuia să scriem întâmplări hazlii cu părinții noștri. :) Foarte tare! M-am băgat și eu dar erau zeci de mii deci nu am fost norocos. :)Hai să vă atașez clipul respectiv.

Deci, dacă doriți să vă amuzați privind show-ul lui vă invit pe pagina de YouTube a show-ului AICI

VĂ UREZ UN WEEKEND MINUNAT! :)

Tutorial: Cum să ai 3 vizitatori online și 11 comentarii instant

Acest articol este o glumă dar care reflectă o realitate. Tratați-l ca atare!

Astăzi oameni buni vă prezint un tutorial pentru cei care sunt începători în ale blogului. Tutorialul constă în promovarea paginii web, fie el blog, forum sau orice altceva, cu minim de efort și fără vreun cost în prealabil. Se numește...PROSTIE! O să fiu cam direct în ceea ce voi spune și trebuie precizat faptul că nu sunt răspunzător dacă cineva din cititorii blogului se simte. Chiar nu e vina mea.Ca să fiu și mai clar, articolul este o glumă, dar reflectă o realitate. Este vorba despre un așa zis blogger care scrie anumite articole din domeniul SF și...culmea face faptul că cu doar 3 vizitatori online, are în câteva minuțele doar 11 comentarii... Și când sunt 3 online spun chiar 3 pentru că widget-ul care monitorizează vizitatorii este unul de mare calitate și afișează vizitatorii în timp real, adică la secundă.Am descoperit un blog, unde articolele sunt scrise de către un agramat că nu îl pot numi altfel, datorită greșelilor la tot pasul privind cratima, i-urile lipsă sau în plus și alte nebunii. Observ că tot mai multă lume (nu doar acest blogger căruia nu îi dau nume totuși), folosește niște cuvinte pompoase doar în ideea de a-și arăta cunoștințele în limba română, dar ei sunt în pom și pomul în aer.Cel mai ciudat lucru pe care l-am sesizat este faptul că...deși se crede blogger, are atâtea și atâtea comentarii toate sub anonimat, hai bine, nu toate dar 99% tot anonime sunt, sau mai sunt și articole cu nume dar care nu sunt bloggeri sau care nu au nici o legătură cu o astfel de platformă. Cum spuneam, nu am să dau numele blogger-ului, nu am să arăt imagini din interiorul acelui blog, ci doar vă relatez o poveste a unui blogger necunoscut dar totuși popular. Oare care e obiectivul lui? Să participe la Guiness Book pentru comentarii instant cu doar 3 vizitatori?

Hai să vă spun cum e tutorialul: 3 vizitatori online și 11 comentarii instant!

E simplu! Scrii articolul, îl publici. Te deconectezi de pe contul unde ai realizat blogul, și intri frumos la articole și începi să te feliciți. Cum se face că are 3 vizitatori online totuși dar cu ip-uri diferite? Păi...se numește proxy. Ce e proxy? Un site, care îți oferă o gamă largă de servere cu diferite ip-uri din alte țări, unde introduci adresa pe care vrei să o vizitezi cu paravan și începi să îți comentezi. Dar totuși...cum de sunt 3? Păi...sunt atâtea browsere: Mozilla Firefox, Google Chrome, clasicul și inegalabilul Internet Explorer, Opera, Safari și altele. Le deschizi simultan și îți faci treaba de "blogger popular". Pe lângă asta, cum se face faptul că toată lumea e pur și simplu de acord cu ceea ce există în articole și, mai culmea e faptul că...exprimarea în comentarii seamănă prea mult cu exprimarea din articole... Nu e cam...ciudat?

Așa cum scrie încă de la începutul acestui articol, este o glumă, dar de fapt o realitate. Nu jignesc pe nimeni ci reflect o realitate pentru că acest blogger chiar există și am verificat tehnica lui de a avea muuulte comentarii de la simpli anonimi, sau oameni care nu sunt bloggeri. Pur și simplu e doar un blogger de care nu știe prea nimeni (din nefericire îl știu), pentru că dacă ar ști, probabil bloggerii adevărați i-ar fi comentat articolele, având și câte un backlink în numele autorului care a comentat la respectivul articol.

Și hop, am mai prins încă un specimen care se crede blogger pe lângă clasicul mini-blogger care copiază soft-uri gratuite dintr-un loc și le pune la el pe blog, traducându-le cu celebrul serviciu, Google Translate. Voi ce specimene ați mai întâlnit prin blogosferă?

Nebunie la Lidl! S-a deschis bazar domne!

Ieri seară am tras o vizită pe la Lidl, să mai cumpăr cu părinții câte ceva printre care și biscuiții mei preferați "Sondey", cine merge pe la Lidl și îi plac dulciurile sigur au dat de acești biscuiți, întotdeauna proaspeți și foarte gustoși! Asta e calitatea nemțească!

De ceva timp, din câte am înțeles de la tata, lunea și joia vin fel și fel de produse textile, de lanterne cu dinam, pompe, truse de mecanic și fel și fel de chestii utile la casa omului..nu contest asta...

Însă, când am văzut oamenii ce disperați sunt după niște lucruri aparent banale la o reducere de 20-30% mă cam bufnește râsul. Adică, ok...reducere...Dar una e să te bați cu un om pe niște covorașe de baie la reducere și alta e să te bați pe un aliment super scump și extra sănătos care era la reducere. În cazul de aseară, 2 oameni se certau..bărbat și femeie, femeia acuzând-ul că i-a luat preșul de sub nas și că trebuia să o lase să își aleagă....Bărbatul, calm din fire a chemat-o politicos înapoi și i-a arătat că s-a consumat degeaba, pentru că aceleași tipuri de covoare cu aceeași mărime sau ce pana mea de moft avea, existau într-o cutie plină. Ce m-a deranjat a fost faptul că era muultă lume la aceste raioane, și dacă vroiai doar să te orientezi, trecând cu căruciorul de cumpărături era imposibil! Erau alte cărucioare plus oameni care răsfirau și rupeau cutii și cutii în căutarea bluzei perfecte ca mărime sau altă culoare... A fost o disperare totală, și totuși nu înțeleg pentru ce? Pentru niște chinezării de lucruri care nu te țin cine știe ce, pentru niște bluze subțiri care erau supraelastice, din material textil de proastă calitate și nu numai...

E exact ca în filmul de comedie "Confessions of a shopaholic" ( Mă dau în vânt după cumpărături ), unde Rebeca Bloomwood ( Isla Fisher ) era înnebunită după cumpărături de-adreptul. Până la urmă, cu greu decide să facă ceva economii, rezumându-se la cumpărături cu produse la reducere. Printre unele produse se aflau și niște mânuși din cașmir care le văzuse ea și erau cam scumpe, însă de data aceasta erau la reducere...O prietenă i-a spus că nu tot ce e la reducere are și aceeași calitate, iar când Rebeca s-a uitat la etichetă...nu erau din cașmir ci dintr-un alt material de proastă calitate. Deci oameni buni, nu tot ce e la reducere înseamnă că are aceeași calitate ca produsul fără reducere! Sunt niște tehnici de marketing aici, așa că nu vă lăsați păcăliți!

Poza cu "bazarul" Lidl

Hop căldura, hop cu băutura...

De vreo săptămână în sfârșit a venit căldura, însă chiar și așa parcă prea brusc a venit și eu nu sunt pregătit...Adică, încă nu mi-am băgat apă în congelator să beau și eu Cola cu gheață, și nu cred că am să fac asta prea curând datorită bolii mele numită...lene.

Totuși, zilele astea am realizat că e sezonul "drojdierilor", celor care beau fără măsură, de nu mai au capabilitatea de a merge drept pe stradă, dar bare-mi pe trotuar unde e mai îngust și tot mai îngust în ochii unui...om beat.

De exemplu ieri, am fost să plătesc câteva facturi iar în drum spre casă, zăresc un om mai în vârstă, stând nemișcat pe trotuar cu mâinile în buzunar...Dintr-o dată, trece strada...în zig-zag...ridicând copitele ( picioarele ) ca un căluț dresat, până ce ajunge pe partea cealaltă și când să ridice și el piciorul când trebuia ca să pășească pe trotuar dă cu vârful în bordură de îl apucă pandaliile, dar culmea, nu a căzut...continuând să meargă la un WC public.

Eu continuam să merg, dar urechile mele au auzit un "hodoronc-tronc" și când m-am uitat, omul își făcea nevoile cu ușa deschisă, cu stabilitatea praf, lovindu-se omul de toți pereții al acelui WC infect....

Am mai sesizat câțiva drojdieri de sezon tot zilele astea, însă stau și mă gândesc: Ce naiba beau ăștia fără măsură de numai știu de ei...de cheltuie banii aiurea...și când se duce acasă...nevasta după ușă cu făcălețul gata să îl lipească de spinarea lui, întrebând în același timp: Unde ai fost nenorocitule? Ți-am zis să cumperi verdeață și tu cumpărași numai băutură?

Omul beat fiind, nu are nici o reacție, decât 2 dorințe: ori beau, ori mă culc. Dar drojdierul profesionist le v-a alege pe amândouă în ordinea următoare: Beau și după mă culc! :))

Nu o să lipsească știrile de la ora 17 de pe PROTV unde sunt numai crime, bătăi și alte știri horror, unde o să observați și multe știri cu oameni beți...criță...

Acum mai nou, vine 1 Mai, deci zi liberă de...băut!

Așa că..ospătare, ospătare, hîc, mai adu vreo 3 pahare, hîc...PAM PAM!

Eu sunt...tu eşti...el este... (leapşă)

Aseară am primit o leapșă de la Annitu, așa că am să răspund la această leapșă printr-un articol...

Sunt câteva întrebări cât mai normale, așa că cine dorește poate prelua această leapșă pe blogul lui. :)








1. Ai o poreclă?
Eddie

2. Unde locuieşti?
Drobeta Turnu Severin

3. Ce înălţime ai?
1.72

4. Ai zi onomastică?
Nu. Cel puțin așa știu :))

5. Cu ce te ocupi?
Liceu & blogging.

6. Ai fraţi sau surori?
Nu.

7. Limba maternă?

Română.

9. Colecţii?
De abțibilduri cu Shrek și alte personaje de desene animate din copilărie.

10. Număr la pantofi?
40 - 41

11. Şcoli absolvite?
Generala și 90% liceu ( ultimul an )

12. Materia preferată?
Informatica.

13. Ce hobby-uri ai?
Jocurile pe calculator, blogăreala, programarea web.

14. Bani de buzunar?
Hmm...Am mulți dar nu ajung :))

15. Dorinţe ?
Să vizitez S.U.A. măcar o dată în viață.

16. Vise?
Să câștig la loto.

17. Număr norocos?
Nu am vreunul.

18. Ai vrea să revezi…
Desenele copilăriei.

19. Ai animale de casă?
Nu.

20. Sentimentul cel mai preţuit?
Speranța.

21. Care a fost cea mai frumoasă zi din viaţă?
20 iunie 2012.

Mulțumesc frumos Annitu pentru leapșă!

 Pishky!!! Te provoc!!

Mi-am cumpărat râmă! Caut lesă!

Recent, mi-am achiziționat ceva ce se numește fița anului. O râmă de la pescărie...Săraca râmă, speriată fiind ca celelalte că va deveni momeală pentru pești, spre surprinderea ei am păstrat-o. În acest moment se uită cum o laud în acest articol și o fac vedetă. Are 10 centimetri lungime, e roz ( pe maro nu am găsit ) și răspunde la numele de Beanca.

Înălțimea ei depinde, câteodată are și 1 centimetru, atunci când merge pe stradă și e nevoită să treacă peste un muc de țigară aruncat pe asfalt în ciuda legii cu fumatul public.

O spăl, dar nu o îmbrac. Își etalează formele de invidiat, ba în formă de colac, ba în formă de S, ca orice râmă de altfel. E incredibil ce poate face cu corpul ei. Se mișcă în orice fel. Puteam paria că va primii 3 de DA de la Românii au talent, chiar de la imprevizibilul Mihai Petre, cu numerele ei de gimnastică.

Nu se joacă pe PlayStation sau Xbox, ci se duce frumos în curte și se bagă în pământ...de fericire. Tot în grădină, am și flori, iar Beanca, râma mea, îmi spune tot timpul la ce floare e apă insuficientă.

Singura nemulțumire e lesa...Nu găsesc o lesă perfectă pentru ea...Câteodată se transformă în năroadă și întoarce capul după băieți, iar eu nu pot să îi atrag atenția, decât dacă o ameninț că o bag în pământ...Așa că m-am decis să caut o lesă, perfectă din piele de țânțar sau libelulă, însă nu am găsit un site care să vândă un astfel de produs. Așa, cu lesa odată achiziționată, o trag de gât, încât să vadă pe unde merge, nu de alta, dar într-o zi, uitându-se după băieți, s-a lovit cu capul într-o pietricică cât bobul de mazăre și  durut-o....rău.

GATA cu glumele! Oameni buni...Ce naiba am ajuns? Ok, înțeleg...pițiponcismul sau cum se numește e de mare audiență la TV, dar să ajungi să mergi cu Ghiță, porcușorul cel fermecat pe stradă, spoită cu glossul tău adus din Franța, primit cadou de la frățiorii tăi care cică lucrează la securitate ( sparg bancomate ), în niște cizme ciudate și nu numai...Vestimentație frate...

Săracul porc, se întreabă: WTF! Sunt la Tonight Show by Jay Leno?  Dacă ar afla adevărul săracul porcușor, nu i-ar pica bine.

Totodată, o văd pe ex-nevasta acelui designer de vestimentație parcă, Iulia Albu, care mergea cu soră-sa, Curca pe la evenimente de mare anvergură...Ce or fi zis oamenii de acolo: În sfârșit are și Iulia o prietenă de rangul ei.

Nu știu de unde naiba s-a preluat această modă, însă prin țările civilizate nu am auzit să mergi cu curca, găina, fazanul, capra vecinului la plimbare...Sunt curios, oare ce au visat cu o noapte în urmă aceste femei, care din păcate ne fac de râs cu aparițiile lor la TV. 

Acea povestioară, inventată de mine pe moment, nu e departe de realitate...Aceste pițipoance vor ajunge să meargă și la saună cu aceste animale, să se uite la WoWBiz, la Cancan împreună, sau mai rău să se certe amenințându-le că le bagă la cuptor cu celebra pungă magică...

Suntem aproape de demență cu aceste specimene care apar la TV? Eu unul așa cred...o să înnebunesc, dacă mai văd astfel de idioate pe la TV. Veți zice: Schimbă canalul! Unde să îl schimb mă? Când curca era promovată pe toate posturile...aproape..Politica nu o suport, știrile nu prea...așa că spuneți-mi voi, ce să fi făcut? :))

Acest articol este încadrat în categoria funny. Cine nu se prinde, să se mai arunce odată...poate se prinde....de glumă!