Ce înseamnă Made in PRC ?

Ce înseamnă Made in PRC? 

Asta a fost dilema mea acum o săptămână și ceva, când am fost cu o prietenă de familie să-și cumpere un storcător de fructe din Carrefour. Avea anumite criterii în minte: puterea, cantitatea de suc finală, reputația brandului și mai ales, locul de fabricare.

A chemat un angajat de acolo și ne-a explicat fel și fel de chestii. Că brand-ul ăsta îl recomandă, ba pe ăsta sau ailalt și tot așa. Am stat vreo 3 ore ca femeia asta să-și aleagă naibii produsul. Înainte de toate astea, ne-am lovit de un storcător ce scria la locul fabricării Made in PRC . 

Ce-o însemna chestia asta, oare? Nimeni nu știa (inclusiv eu), dar m-am gândit să-mi folosesc naibii internetul de pe telefon și să dau un "sărci" pe Goagăl să văd cum stă treaba. Mă gândeam la arabi, ceva ruși, dar am avut surpriza să constat că respectivul dispozitiv electronic era o chinezărie curată. Da! Made in China se mai scrie și Made in PRC .

Dar ce înseamnă PRC ?

PRC înseamnă Peoples Republic of China, în română fiind Republica Populară Chineză. Deci, PRC rezultă o chinezărie sub alt nume. Din câte știu, China e împărțită în două, PRC și ROC (Republic of China, adică Taiwan)

Ciudată istoria chinezilor, dar se pare că am aflat și eu un lucru nou. PRC și ROC pe lângă clasica etichetă cu "Made in China" sunt tot chinezării, dar diferite provincii.

Voi v-ați lovit de o astfel de etichetă? Ați știut proveniența?

Povestea unui simplu taximetrist

Vă prezint povestea unui simplu taximetrist întâlnit acum câteva zile

Acum vreo două zile am fost la Dedeman cu o prietenă de familie. Voia să-și ia masă de călcat. După ce a cumpărat-o, am ieșit din magazin și ne-am uitat după taxi-uri. Singura stație de taxi-uri era la 100 de metri, în parcarea hipermarket-ului Cora. Ne-am dus acolo. Masa de călcat era prea lungă pentru a fi băgată cu ușurință în portbagajului mașinii, o Daewoo Cielo, așa că am băgat-o pe bancheta din spate, iar eu am stat în față.

La volan era un taximetrist rareori întâlnit. Foarte politicos și cu o vârstă respectabilă. În comparație cu ceilalți taximetriști, deseori plini de ei, ce merg cu viteză și-ți mai bagă și manele, deși nu te întreabă dacă suporți genul ăla de muzică sau dacă vrei să asculți muzică în momentul ăla, acesta era diferit. Diferit și cu o poveste.

Am pornit la drum. În timp ce taximetristul se îndrepta spre ieșirea din parcare, am sesizat că are o manetă ieșită din comun. Mintea mi-a sărit direct la faptul că are cutie hidramată, dar am întrebat:

Eu: - Cu maneta asta schimbați vitezele? Adică.. aveți cutie hidramată?
Taximetristul: - Nu, tată! Era bine dacă aveam așa ceva, dar e Cielo dă-o naibii.

Nu știu de unde am scos-o pe asta cu cutia hidramată pe un Daewoo Cielo, dar am zis-o. :))
Taximetristul continuă discuția, spunând:

- Uite... Când trag de maneta asta pun frână. 

M-am uitat acolo să văd cum funcționează sistemul și i-am zărit picioarele. Nu arătau normal, se vedea că are probleme.. Atunci mi-a spus întreaga poveste.

Eram pe trotuar.. În '77. Mai aveam 25-30 de metri până la poarta casei. Un polițist cu elevul în examen au intrat cu mașina pe trotuar și au dat peste mine. Mi-au zdrobit picioarele. Unul mi l-a tăiat că era zdrobit rău de tot, celălalt s-a putut salva cât de cât. Ce să fac? Cu o pensie de 400 de lei de abia ajunge să plătesc regia. M-am dus să-mi bag pensia de handicap, dar mi s-a spus că nu-s handicapat pentru că port proteză. Asta e țara.. nenorociți.

Și l-am întrebat dacă cei vinovați au fost pedepsiți, dar am rămas șocat... Mi-a spus că Ceaușescu dăduse un decret, iar ei nu se încadrau în acel decret, astfel că au scăpat basma curată. Nu am cerut detalii.. Omul și-a spus povestea de unul singur. S-a văzut că chiar și după clipele grele prin care a trecut, a rămas o fire sociabilă, ca drept dovadă că a comunicat cu noi până la destinație.

A fost cea mai lungă discuție purtată vreodată cu un taximetrist, dar o discuție ce conținea o doză de tristețe... Omul era puternic. S-a văzut. Cu tot cu necazul lui, nu s-a lăsat bătut și s-a angajat ca taximetrist. Ăsta da motiv să lupți orice ar fi.

Aceasta a fost povestea unui simplu taximetrist. O poveste reală, nicidecum o ficțiune.

OneDrive, Google Drive sau Dropbox?

OneDrive, Google Drive și Dropbox sunt cele mai mari servicii de cloud computing la ora actuală. Cel puțin așa cred eu. Am aflat că am primit bonusul de 100 de GB pe OneDrive (vechiul SkyDrive), serviciul cloud al celor de la Microsoft. Am dat un share (de bucurie), iar discuțiile nu au intârziat să apară.

Discuțiile se bazau pe utilitatea serviciilor de cloud computing. În opinia mea, cred că aceste servicii sunt utile pentru stocarea unor date mai puțin stufoase. Ex: poze, documente, adică fișiere cu dimensiuni reduse. Pentru muzică, filme și mai știu eu ce, e de preferat un HDD. 

Avantajele și dezavantajele unui serviciu de cloud computing

Avantajul cel mai mare al unui serviciu de stocare online (cloud computing) este portabilitatea. Nu e un termen prea adecvat, dar așa numesc eu fenomenul ăsta. Poți avea la dispoziție fișierele stocate online, oriunde ai la îndemână un calculator, o tabletă sau smartphone echipat cu internet (date mobile sau Wi-Fi).

Un alt avantaj este prețul, adică gratuit. Evident, dacă vrei mai multă stocare trebuie să plătești.

Dezavantajul unui serviciu de cloud computing este disponibilitatea. Nu poți știi când se va închide, riscul fiind pierderea datelor. Chiar și așa, simt o oarecare siguranță când vine vorba de Google Drive și One Drive, fiind servicii performante ce nu se bazează pe file-sharing în general. Astea două servicii de stocare online îmi oferă o siguranță că nu se vor închide prea curând, fiind legate la diferite aplicații, dar și dezvoltate de companii de top.

OneDrive folosesc pentru stocarea de poze, documente și ceva jocuri pentru emulatoare Nintendo, jocuri ce le joc pe telefon. Fiind utilizator de Windows Phone, am funcția implicită de backup la poze imediat ce au fost făcute, astfel că după ce am făcut poza o și încarcă pe OneDrive, evident, dacă am internetul activat. 

Google Drive folosesc doar prin intermediul blogului, adică stochez pozele din articole pe contul de stocare online.

Mai folosesc și DropBox de câteva zile pentru găzduirea fișierelor CSS (Cascading Style Sheet), dar și a fișierelor Javascript și imaginilor (background și diferite iconițe).

Evan Punkt spunea de MEGA, serviciul de file-sharing al lui Kim Dotcom (fondatorul Megaupload). Nu risc să stochez ceva pe acolo. Totul datorită fondatorului ce a avut probleme cu legea acum vreo 2-3 ani. Și chiar și așa, el nu se lasă în a oferi servicii de cloud computing sau mai bine zis, file-sharing. MEGA se ocupă mai mult cu file-sharing, deci e un risc să pierzi datele într-o zi, că doar lumea-și stochează piraterii pe acolo.

În încheiere, vă întreb pe voi: Ce serviciu de cloud computing folosiți?

Carrefour și influența asupra clienților

Acum o lună și ceva am fost la cumpărături cu părinții prin hypermarket-ul Carrefour. În Drobeta Turnu Severin, Carrefour mi se pare cel mai "dotat", urmat apoi de vecinul Lidl. Kaufland și Penny mi se par o porcărie, ca drept dovadă că Penny și-a luat zborul.

Toate bune și frumoase. Îmi place să-mi clătesc ochii pe la raioane. Ba chiar era ceva nou. Domnișoare îmbrăcate în vrăjitoare, băieți ce reprezentau mascota unui produs sub forma unui urs și fel și fel de chestii plăcute ochiului.

Ajungem la raionul cu ulei. Cu vreo 10 metri înainte, era o tipă ce împărțea pliante din astea. Erau de la Maggi sau ceva de genul. Promoția era că dacă cumperi o pungă de vegeta, ai șansa să primești o sticlă de Pepsi la 1,5 L și nu mai știu ce. O porcărie în opinia mea. Interesant a fost faptul că lângă era o doamnă și îi spune mamei: - Și așa cumpărați vegeta! Culmea se face că mama nu mai cumpără așa ceva de ceva timp. E produs chimic curat. În fine.

Mai facem cumpărături și spre final ajungem la spray-uri, pastă de dinți etc. Vorbeam cu tata ce pastă de dinți aveam acasă. :)) Tot timpul uităm, dar s-a nimerit să cumpărăm același model. Nu luăm bine produsul de la raion că apare o altă tipă ce lucra la Carrefour împreună cu... doamna aia de era sigură că mama va cumpăra vegeta. Totul începe ceva de genul:

Promoter Carrefour:- Bună ziua! Ați cumpărat pastă de dinți? (În gândul meu: - Nu, bomboane mentolate! În același timp Doamna "Vegeta" ne făcea poze. Aprobare? Dacă voiam să fac eu săreau în sus că n-am aprobare)
Tata spune: - Da, am cumpărat.
Doamna "Vegeta": - De care? (În gândul meu: - Din aia mentolată!)
Tata i-a arătat de care, dar Doamna "Vegeta": - Avem o promoție și puteți câștiga o tabletă dacă luați pastă de dinți din asta (în același timp arătându-ne produsul. era mai ieftin cu 1 leu).
Tata: - Am luat deja!
Doamna "Vegeta": - Păi nu mai bine vă băgați la promoție și luați și o pastă de dinți mai ieftină care vă albește dinții într-o săptămână? Puteți câștiga o tabletă!

Era enervant. Am plecat și tata "a lăsat-o în aer", auzindu-i tonul de om ofticat, spunându-i colegei: - Uite bă și tu! Îi dau pastă de dinți și promoție și nu vrea. Doamne ce oameni!

E suficient că ei abordează fel și fel de promoții de ordin psihologic care să te facă să cumperi multe produse, doar pentru o ofertă tâmpită, o promoție măsluită. Mi se pare o tehnică de marketing ce depășește cotele bunului simț. Clientul nu trebuie să fie influențat în deciziile de cumpărare niciodată. Mi se pare un fel de... abuz. Să te abordeze cineva și să-ți spună să cumperi produsul X că are promoție...

Voi ce părere aveți, dragi cititori? Ați avut experiențe de genul la cumpărături? Scrieți-le într-un comentariu. :)




sursa foto: google.ro

Iarna și-a intrat în drepturi

Încep să nu mai înțeleg chestiile alea cu toamnă/iarnă/primăvară/vară calendaristică. Totul e decalat. În 2013, iarna a fost la începutul anului. La sfârșitul anului parcă era primăvara. Anormal, zic eu. Dar nu ai cum să te împotrivești naturii, nu? 

Suntem în ianuarie 2014. Început de an. Probabil și asta va fi cea mai rece perioadă, urmând mai târziu, o iarnă calendaristică anormal de călduroasă. Planeta asta se duce. Încetul... cu încetul. Nu zic eu, ci perioadele astea anormale de căldură în iarnă.

De două zile ninge în Drobeta Turnu Severin. Mi-aș fi dorit să ningă de sărbători, în special de Crăciun. Nu a fost să fie. Și acum sunt ceva mai bucuros că văd zăpadă. Dar e frig. Al naibii de frig. Înainte să se așeze prima pătură de nea, cu o zi în urmă erau 11 grade, apoi vreo -2/-3. 

Autoritățile "încearcă" să facă față problemelor de pe autostrăzi și de pe drumurile locale... Viscol și iar viscol. La mine în oraș nu a fost viscol, deși eram în cod portocaliu ieri. Acum suntem în cod galben. 

Și totuși, aseară am făcut primul bulgăre de zăpadă pe anul ăsta. Adică... un fel de bulgăre pentru că zăpada e "făinoasă" și nu se leagă atunci când strângi să-l faci. În momentul ăla, mi-au înghețat mâinile... Nu mai suportaaaam. Era așa receee... În momentul ăla mă gândeam la accidentul aviatic și la condițiile muuuult mai aspre față de frigul ce mi l-a oferit o bucată banală de zăpadă...

La TV e o nebunie mare cu tragedia aviatică, dar și cu drumurile înzăpezite. Așa-i iarna la români. 

Pe final vă las câteva poze din Severin.

Vreme neobişnuită şi lipsă de inspiraţie

Suntem în luna ianuarie, anul 2014. Calendaristic e iarna, dar e neobişnuit de cald. Zilele trecute a fost soare, aer curat şi atmosfera ca de primăvară. Ghioceii înfloresc, deşi nu-i încă vremea lor. Am văzut la TV cum cei bătrăni din zona rurală erau uimiţi de vremea asta. N-au mai văzut aşa ceva. Sincer, nici eu nu am întâlnit o iarnă călduroasă. Îmi aduc aminte iernile grele, dar nu-mi aduc aminte de vreo iarnă în care să fie temperaturi de primăvară... E ciudat, nu?

În anii trecuţi, oamenii de ştiinţă vorbeau de încălzirea globală. Ei bine, astăzi am aflat de la ştiri, că prin anul 2020, clima din Europa va fi ca cea din Siberia. Păi, în cazul ăsta sună destul de nasol. Ar însemna ger şi temperaturi polare. Cam aşa e acum şi prin New York. Frig, nămeţi şi drumuri blocate. O iarnă neaşteptat de dură pentru locuitorii New York-ului. Mă sperie vremea asta... Natura asta... cu puterile ei neobişnuite şi necunoscute pe deplin, de noi, locuitorii planetei ăsteia. 

Acum, stau şi tastez în acest articol cu o lipsă de inspiraţie... Scriu de plăcere, dar nimic relevant. Aş vrea să mă hrănesc cu inspiraţie... Dimineaţa la micul dejun să mănânc inspiraţie şi după să beau inspiraţie ca să-mi hidratez gândurile. Ce aiurea mă simt acum. Probabil, datorită ploii dese şi mărunte de acum, ce udă străzile oraşului..

Aseară v-am întrebat pe voi, cititorii blogului, ce subiecte aţi dori să abordez în viitoarele articole. Cineva mi-a răspuns şi mi-a dat o idee foarte interesantă. Ameţit fiind, la fel ca acum, am dus o muncă de lămurire asupra unui singur cuvânt. Până la urmă am înţeles, iar acum mă gândesc (cu greu), cum aş interpreta acel subiect... E ceva de gândit, cred eu. Care e sugestia? Cum ar arăta viitorul dacă blogul tău (după ce ai muri) ar fi scris de o hologramă-clonă ce nutreşte identitate?

În încheierea acestui articol plictisitor, plin de lene, vă întreb pe voi, cititorii blogului, din nou (nu de alta, dar pe blog am mai mulţi cititori decât pe pagina de Facebook a blogului): Ce subiecte aţi dori să abordez în viitoarele articole?

Un băiețel de 6 ani

Acum câteva zile, tata a fost la cineva să instaleze sistemul de operare pe un PC nou-nouț. Familia respectivă își cumpărase primul calculator pentru copilul lor, un băiețel de 6 ani. Știu sentimentul. Primul meu PC a fost în 2003, dacă-mi amintesc bine. Nu uit pentru că în ziua când fusesem cu părinții să luăm PC-ul, când ne-am întors acasă, cățelul nostru pechinez nu mai era. Îl luase cineva din curte. În fine, povestea a fost lungă, cățelul a fost găsit prin intermediul unor zvonuri, dar furat câteva luni mai târziu... Știu bine că eu, băiat fiind, plângeam ca o fetiță pentru că acel animăluț fusese furat. Știu că le spuneam părinților că am câștigat un lucru și am pierdut un altul. A fost ca naibii.. Mno. Să revenim.

În ziua când tata s-a dus să instaleze toate cele pe noul calculator, m-a sunat pe mine să vin cu teancul de jocuri. Jocurile din copilărie zăceau prăfuite în camera mea, nemaifiind atinse de ani de zile... În vremea când eram mai mic, obișnuiam să salvez jocurile pe CD-uri sau DVD-uri. 

Real GTA 3, NFS Carbon și MotoGP 3 au fost jocurile instalate pe PC-ul respectiv. Copilul era super nerăbdător să se joace. Parcă mă vedeam pe mine. Așa eram și eu la achiziția primului PC. Nebun după jocuri. Dependent de ele. În mine zăcea o fericire pentru simplul fapt că un copil de 6 ani avea același sentiment de fericire ca în perioada mea. Cert e că la vârsta lui mă jucam pe TV, cu acel dispozitiv unde băgai dischete cu sute de jocuri și jucam contra părinților. Jocul preferat era Mario, evident.

Mi-a povestit tatăl lui cum și-a cumpărat din banii din colindat, mouse, tastatură și un sistem audio 2.1. Acel copil de 6 ani s-a dus singur singurel și și-a cumpărat aceste dispozitive, deși părinții încă nu-i cumpăraseră calculatorul. 

Acest copil m-a făcut să devin nostalgic în acel moment. Și acum îmi e dor de copilărie. Sincer, copilăria e cea mai prețioasă perioadă din viața unui om. În copilărie faci cele mai multe nebunii, cele mai multe lucruri amuzante și faci o groază de lucruri. Ești răsfățat, primești ce-ți dorești. Nu ai responsabilități. Nu știi încă ce-i aia responsabilitate. Ești doar un copil ce vrea să se joace cât mai mult. Un copil ce așteaptă multe surprize din partea celor dragi... 

Anul ăsta împlinesc 20 de ani. Responsabilități am destule și mă cam plâng, dar ușor ușor încep să mă obișnuiesc cu ideea de a avea responsabilități. Sunt doar la început.

Întrebarea mea: Cine își dorește să mai fie copil? :)

Romtelecom trece la un nou nivel de Internet

Compania Romtelecom s-a gândit să simplifice treaba asta cu internetul și să-l transforme mai mult în wireless. Sună bine și pentru noi, clienții, că deh, eram sătuli de atâtea cabluri de la calculator că ne-am trecut pe laptop-uri, dar mai nou suntem sătuli și de cablurile de conexiune la Internet și ce o mai fi. Sună bine și pentru companie, pentru că dacă vor dori să implementeze noua tehnologie la nivel înalt, vor scăpa oarecum de impozitarea pe stâlpi privind construcțiile speciale. Despre ce e vorba mai exact? Fiți atenți.

Acum vreo 2-3 zile, tata a fost sunat de către cei de la Romtelecom. Cu ceva timp în urmă, au mai sunat, dar cu intenția de a prelungi contractul, dar tata a refuzat pe motiv că serviciile nu sunt de bună calitate. Sună și ăștia cu vreo 5-6 luni înainte de expirarea contractului. Cam devreme, zic eu.

Însă, de data asta, Romtelecom a sunat să-și anunțe noua tehnologie bazată complet pe wireless. Totul e gratuit dacă ești client și poți să renunți tot gratuit la opțiunea asta.

Pe data de 1 decembrie, tehnologia e disponibilă și la noi. Treaba va sta în felul următor. Voi avea wireless gratuit în oraș! Da! Ați văzut bine. Nici mie nu-mi vine să cred că Romtelecom face ceva bun pentru clienții săi. Din ce mi-a relatat tata din discuția telefonică, voi avea acces la Internet wireless, atât în oraș cât și în străinătate, pentru că Romtelecom colaborează cu o companie internațională. Fiecare abonat se poate conecta prin contul de client la Internetul wireless pe maxim 3 dispozitive simultan.

Compania parteneră Romtelecom se numește Fonera. Am citit pe site-ul ăsta și din ce am înțeles, sunt hotspot-uri în oraș de mare putere care-ți oferă acces la Internet. Tata mi-a zis că tipa de la Romtelecom a spus că viteza pe dispozitiv conectat e de 1.5 mb/s. Interesantă ideea asta. 

Internet gratuit în oraș. Ce mai facem cu abonamentele scumpe de la companiile de telefonie mobilă?

În opinia mea, o parte dintre actualii abonați din companiile de telefonie mobilă, ar putea renunța la abonamentele de zeci de euro pe lună în favoarea unei conexiuni wireless de calitate. Pot trece pe o cartelă de 5 euro și au terminat treaba. Poți vorbi pe Skype, Viber și alte aplicații de genul, gratuit prin intermediul acestei conexiuni wireless. Am uitat să precizez faptul că cei de la Fonera au aplicație făcută și pentru App Store și pentru Play Store, astfel, odată instalată aplicația pe telefon, ai acces la Internet, bineînțeles și dacă ești abonat Romtelecom.

Voi reveni cu un nou articol, imediat după ce voi testa chestia asta, adică după data de 1 decembrie. Vouă cum vă sună ideea?

sursa foto: google.ro

[Review] 2 bloggeri: Timon și Pumba

Hehe! În acest articol voi analiza blogurile unor 2 nărozi din blogosferă, Timon și Pumba sau BăPlm și Sarcasticu'. Numele personajelor de desene animate vi-l atribuiți care cum doriți. :))

BăPlm - Jurnalul unui băiat cuminte (vizitează-l AICI)

Încep cu nebunul de Mihai, blogger la BăPlm. Ăsta mi-a fost coleg de liceu și mi-a rămas cel mai bun prieten. Ne certăm, ne împăcăm, ca orice prieteni. S-a apucat și el de blogăreală la câteva luni după ce m-am apucat eu. Nu-i prima oară când mă copiază în ceea ce fac. Sincer, ăsta gândește uneori ca mine. De vreo 8 ori s-a nimerit să spunem un cuvânt în același timp. După ce se întâmplă asta, ne înjurăm de ciudă și încercăm să ne explicăm fenomenul. Trece ziua și nu reușim să-i dăm de cap. E un tip înalt, slab, neatractiv și totuși scump la vedere. Are simțul umorului și e pe interes ( și sigur că mă-njuri când citești asta ) :)). A avut mai multe bloguri, în unele fiind chiar în staff. De ceva timp s-a apucat să-și bage și să-și scoată dotările cu care l-a lăsat Mama Natură. Abordează niște teme din societate, unde se lasă cu comentarii predominant negative. Încearcă să le facă față și reușește. Fraier norocos. :)) 

Referitor la template-ul blogului, am foarte mult de criticat. E praaaaf. Scurt: praf. E o temă default, cică SEO friendly. N-a muncit mare lucru (deloc) pe bază de SEO în articole, lucru pe care-l va vedea la următorul update de pagerank din februarie 2014. Sfatul meu e să lucrezi la aspectul blogului pe bază de design sub formă de "puoze" sau coding. Sigur nu faci asta. Ai sindromul Lenea Supremă. Când scrii, parcă ești mântuit în "gura cu butoane". În mediul offline, ești ciudat rău! Dude, you need friends! :))

Blogul unui Sarcastic (vizitează-l AICI)

De Sarcasticu' am auzit prin intermediul nărodului evaluat de mai sus. Îmi spunea pe Skype că îi place cum scrie și ce scrie. Am tras și eu o geană și mi-a lăsat o părere bună. Are simțul umorului, iar doza de ironie și sarcasm nu lipsește din articole. E dat naibii când vine vorba de exprimarea în scris. Sarcasticu', ai articole interesante, mai ales cele legate de SEO. Aplici SEO în articole, deci nu am ce să-ți reproșez la categoria asta. Singurul dezavantaj când vine vorba de SEO e template-ul, care pe Wordpress nu se poate edita, decât dacă plătești vreo 30$. Tocmai de aia m-am mutat înapoi pe Blogspot, să-mi fac blogul cum vrea mușchiulețul meu. Abordezi niște subiecte utile și sari în ajutorul celor care doresc să-și promoveze un produs sub forma unor pagini web sau a unor rețele de socializare Ce aș schimba la blogul tău e header-ul, care-i turtit de-a binelea. În rest, ține-o tot așa. În concluzie, ești mai bun decât aiuritul de mai sus. (și cred că primesc și a doua înjurătură) :))

Sper să m-ați înțeles! :)) Nu le am cu recenziile scurte. :))

sursa foto: google.ro

[Gameplay] FIFA 14 (PC)

Acum aproape o lună și jumătate v-am prezentat primele mele impresii despre varianta demo a mult așteptatului joc sportiv, FIFA 14. Astăzi vă prezint un gameplay realizat de mine asupra acestui joc. Nu vă plictisesc cu o recenzie stufoasă. În recenzia privind versiunea demonstrativă, am scris câte ceva despre noutățile aduse în acest joc, FIFA 14. Jocul e foarte bine optimizat. Cu un procesor dual core destul de bun, 4GB RAM (recomand) și o placă mid-range, poți rula jocul la detalii maxime cu tot cu antialiasing (AA) și cu o rezoluție HD sau chiar FULL HD. Recenzia, să zicem că e gameplay-ul. Cine e fan acestei serii, vede clar ce e nou față de FIFA 13.

Pentru restul gameplay-urilor, click AICI pentru a intra pe pagina mea de YouTube. 

Ce părere aveți despre FIFA 14?

sursa foto: google.ro

Sfaturi privind monetizarea clipurilor prin parteneriat cu YouTube

Cei care dețin un cont pe YouTube, cu siguranță au încărcat și câteva clipuri pe acel cont. Muzică, jocuri, amuzament și altele. De circa 1 an, YouTube a deschis românilor o oportunitate să mai câștige și ei un bănuț pe meritul fiecăruia. Eu deja mă ocupam cu încărcatul de videoclipuri pe contul meu și din păcate am făcut o grămadă de vizualizări înainte de a avea această opțiune valabilă, cea de monetizare. Chiar și așa, după ce mi-am activat funcția de monetizare, nu mi le-a monetizat pe toate. De ce? Iată de ce:

1. Clipurile nu trebuie să aibă conținut protejat de terțe părți.

Acest sfat vine în atenționarea tuturor care descarcă muzică dintr-o parte și o încarcă în altă parte, sperând că vor câștiga bani. Nu! YouTube e mult prea deștept pentru a se lăsa păcălit, fapt pentru care veți primi reclamații de la companiile care au în protecție acel conținut detectat în clipul tău. O melodie populară pe fundalul unui clip, indiferent că e gameplay, amuzament sau altceva, va fi detectat în câteva zile după încărcarea pe respectivul cont. Astfel, clipul NU poate fi monetizat, numai dacă ai dovezi solide, cum că ai permisiunea de a folosi acest conținut ca fiind unul original și liber de monetizare.

2. Anumite modificări aduse asupra clipurilor deja încărcate, anulează monetizarea.

Dacă ai încărcat clipuri ce au fost detectate cu conținut protejat de terțe părți, sau pur și simplu ai avut nevoie să modifici ceva folosind melodii de fundal, puse la dispoziție de YouTube,  monetizarea e anulată. În concluzie, serviciile de editare audio/video puse din partea YouTube, anulează valorificarea acelor clipuri. Sfatul meu este să vă asigurați că videoclipul încărcat conține material 100% original.

Probabil v-ați așteptat la mai multe sfaturi, dar astea două sunt cele generale. Întrebări? :)

sursa foto: google.ro

Emisiuni TV preferate

Am luat-o raznaaaaaaa! Puțin... De vreo 2 săptămâni mă uit la TV. Nu zi de zi. Marți și sâmbătă seara sunt cu ochii ațintiți către TV. Știți doar că nu mă dau în stambă când vine vorba de privitul la televizor, dar de ceva timp mă cam dau în stambă doar 2 zile pe săptămână. Au început două emisiuni de divertisment foarte faine, dragi mie, care mă fac să zâmbesc, să râd cu gura până la urechi. Despre ce emisiuni e vorba?

Prima emisiune e difuzată în fiecare zi de marți, la ora 20:30 pe ProTV. Se numește "Masterchef". Am urmărit și celelalte 2 sezoane, însă cel de-al 3-lea sezon aduce ceva nou. Proba celebrității. Adică, sunt vedete la cratiță, nu simpli concurenți. Premiul e de 50.000 de euro. Tata îmi zicea că e făcătură, că a văzut el pe nu știu ce site, că o vedetă a spus că a primit 10.000 de euro pe o lună de filmări. De aia nu mai pot eu. E vedetă, are contract de imagine și trebuie să fie plătită când apare pe sticlă. Pe mine mă interesează divertismentul. Îmi place umorul. Ei bine, asta îmi oferă acest show de televiziune. Umor cât cuprinde. Săptămâna trecută a fost primul episod din noul sezon și am râs foarte mult. E foarte diferită treaba pentru că și vedetele au ceva tupeu în ele, încât își permit să și glumească cu cei 3 jurați. Sunt multe vedete... Gina Pistol, Pacha Man, Hienă de la Animal-X (nu-i știu numele real), vreo 2 reporteri ProTv, Ioan Isaiu, surorile Cheeky și alții. Eu vă recomand show-ul ăsta. Te binedispune.

A doua emisiune e difuzată în fiecare zi de sâmbătă, la ora 20:30 tot pe ProTV. Se numește "Vocea României". Cum sunt  înnebunit după muzică, îmi place că descopăr muzică frumoasă și nouă. La fiecare concurent e afișată numele melodiei și la o simplă căutare pe YouTube am și găsit originalul. Pavel Bartoș e unul dintre oamenii care mă binedispun foarte mult datorită umorului. Cel mai tare din tot show-ul e Horia Brenciu. Băi, deci e un om super energic, amuzant și se vede pe el dorința arzătoare atunci când își dorește un concurent. Din ce am auzit, ar fi unul dintre cei mai bine cotați artiști din România. Nu mă miră. Chiar are o voce super faină.

În concluzie, mă uit la TV la aceste două show-uri foarte amuzante. Voi la ce emisiuni TV vă uitați?

sursa foto: google.ro

Oficial, urăsc ploaia.

De aproape 2 săptămâni sunt agitat, nervos şi nu am inspiraţie privind scrierea de articole pe bloguri. Cu siguranţă frigul, ploaia şi astenia asta de toamnă mă controlează pe deplin. Nu am mai întâlnit astfel de perioade în care să mă simt aşa de aiurea. Sunt nervos că trebuie să car umbrela după mine tot timpul chiar dacă plouă sau nu, că deh, trebuie să fiu precaut, nu?

Între timp, competiţia bloggerilor a început încă de pe 1 octombrie. Au apărut deja 2 probe dar nu am reuşit să îmi îndrept atenţia către ele. Sper ca săptămâna asta să fac ceva în privinţa asta şi să îmi găsesc inspiraţia şi să pot participa la competiţie aşa cum mi-am propus.

Deocamdată, mă trezesc buimac de parcă am fost în cluburi, mort de beat, cu una sau mai multe nopţi înainte.

E frumoasă ploaia. Nu contest! Însă, vremea asta dacă durează mai mult de o săptămână începe să mă enerveze şi devin agitat şi mă gândesc la momentele frumoase din timpul verii. Asta mă calmează, pe moment. Probabil am stările astea din cauză că în fiecare zi la ora 14 trebuie să plec şi să suport bălţile pe care încerc să le ocolesc ca un gimnast de succes. :))

Deşi în momentul ăsta urăsc ploaia, astăzi nu a plouat. Şi nici de-al naibii nu am luat umbrela cu mine. Norocul să fie cu mine! Pe zi ce trece, ura asta o să îmi treacă. În alte zone din ţară, ninge sau sunt furtuni foarte violente ce distrug munca oamenilor. La voi cum e vremea? Am aflat ieri, că începând cu săptămâna viitoare, temperaturile vor urca treptat şi vor fi 20 de grade cu plus, timp de 10 zile. Scuzaţi-mi micile gramaticale. Sunt încă agitat. :)

Fițe, talente și figuri

Urăsc oamenii cu fițe, talente și figuri. Urăsc oamenii care pretind a fi ceva și ei nu sunt nici pe departe... Exemplul îl am din întreaga vară. O întreagă vară cu nopți cam stresante din cauza unor tâmpiți care nu aveau ce să facă decât să mă zgârie pe creieri cu gălăgia lor.Vis-a-vis de casă e un magazin non-stop. Tot pe stradă la vreo 50 de metri mai în sus e și un club. Imaginați-vă vreo 2-3 tâmpiți venind cu muzica dată la maxim în difuzoarele mașinii și plecând cu scârțâit de roți. Vă dați seama ce coeficient de inteligență au că știu să scârțâie niște roți? Evident sunt nebuni de-o seamă cu mine (dar eu nu sunt nebun) care au mașină primită cadou și cauciucurile asigurate de mama și de tata. Deci, să le ardem oleacă, nu? Ideea e că le ard în creierii mei. Ei pretind a fi niște șmecheri, dar nu sunt nici pe departe. De fapt, a fi șmecher înseamnă pentru mine, o dată deștept și de două ori prost. Dar ei asta vor să arate. Că sunt șmecheri prin cartier umblând cu gagicile de ocazie și chirăind ca nebunii cât îi țin corzile vocale.

Cum spuneam, există și un club amplasat la demi-sol foarte enervant. Nu e noapte să nu văd duba de Poliție patrulând prin zonă cu girofarurile aprinse. Huligani și huligani există pe acolo. Vin grupuri de tineri și se fac criță de merg toți în zig-zag de parcă joacă Snake, jocul ăla popular pe telefon. Sparg sticle de asfalt, țipă, înjură vecinii și tot tacâmul, frate. Mai sunt și grupuri de idioți cu diplomă care vin cu ideea de a sparge fața cuiva, înarmați cu bâte de baseball și uneori mai bat și pe la porțile oamenilor ca niște idioți. Probabil unii dintre ei au șutit ștergătoarele și capacele de la mașina lui tata. Probabil unul dintre ei voia să o și fure, dacă vă mai aduceți aminte noaptea în care am auzit alarma la mașină.

Ăștia sunt niște oameni fără educație pe care nu îi suport și nu o voi face vreodată. Îi detest. De la ei pornesc alte generații de huligani. De unde adoptăm stilul ăsta idiot? Exemplul e cel de aseară cu suporterii unguri care au devastat terasele din centrul vechi al Bucureștiului și au aprins torțe într-un tren ce se îndrepta spre Gara de Nord. A fost un dezastru, nene. Cică să mergi la un meci de fotbal cu prietenii și te întorci acasă în cârje, sau poate mori... Tot ce se poate într-o încăierare cu proștii. Ești prins la mijloc și nu ai ce face. Jandarmii la cât sunt de amețiți că de abia fac față proștilor, tu, om nevinovat dacă ai picat la mijloc și nu ai nici un fel de implicare în eveniment, ori te pocnește un jandarm ori un ungur. Una din două. Asta s-a întâmplat pe peronul Gării de Nord.

Lumea, ușor ușor se duce naiba și devine un întreg de huligani care mișună pe străzi. Securitatea nu e ceea ce pare a fi. Cum naiba percheziționezi un om, nu găsești nimic și pe stadion aprinde torța? Cum naiba? Când o mare parte din suporteri sunt îmbrăcați de vară sau la bustul gol chiar, că deh, să își arate pătrățelele de ungur tâmpit. Nu am nimic cu ungurii, dar dacă mă strigă un ungur că sunt țigan, îl ia mama dracu cu tot cu cozonacul Kürtőskalács. (care e delicios). :)

Dacă ți-a plăcut articolul, abonează-te prin e-mail în widget-ul din dreapta de pe blog pentru a fi la curent cu noile articole. Dacă apreciezi blogul, gâdilă butonul de "Like" pe Facebook din widget-ul din dreapta. Thanks! Te mai aștept pe blog! - Eddie :)

Prima zi de toamnă

Iată că vara s-a dus. Repede, ce-i drept. A fost o vară interesantă, zbuciumată și plină de aventuri pentru mine. Am avut parte de lecții de viață, sfaturi, concluzii și toate cele. Și sincer, îmi sunt utile toate cele învățate pe durata verii. Nu am fost la mare că deh, nu-mi permite cașcavalul, dar am fost pe la iarbă verde și a fost relaxant în totalitate.

Astăzi, e prima zi de toamnă. Practic e cam vara, calendaristic e toamna. De vreo 2 ani am realizat că anotimpurile s-au cam decalat. Toamna vine mai târziu, iarna la fel și restul anotimpurilor la fel. Dar ce contează? Contează să te bucuri din plin de frumusețile fiecărui anotimp. Să trăiești împreună cu natura și să lași în urmă grijile, stresul, nervii și toți factorii negativi.

Toamna e un anotimp... leneș aș putea spune. Probabil asta se datorează asteniei care ne învăluie în fiecare anotimp în parte. Acum, urmează astenia de toamnă, cu stări nasoale, nevoie de mult somn, odihnă. Mi-a fost dor să mă trezesc dimineața și să simt acel aer rece cum se așează pe pielea mea de mi se zbârlește părul pe mine. Îmi e dor de diminețile când mă îndreptam spre școală/liceu și vântul adia ușor și frunzele uscate din copaci erau luate pe sus. Acel sunet specific frunzelor ce se târau pe asfalt și ajungeau să zboare și să se simtă la înălțime pentru ultima dată, așa cum erau în copaci. Acele culori specifice toamnei mi le și imaginez acum... În timp ce scriu acest articol, privesc un videoclip cu momente ale anotimpului din natură, împreună cu o melodie de fundal integrată, perfectă pentru un astfel de anotimp, zic eu.

Acum vă las în compania unui videoclip frumos cu o melodie frumoasă. Întrebare: Bucuroși că a venit toamna?


Dacă ți-a plăcut articolul, abonează-te prin e-mail în widget-ul din dreapta de pe blog pentru a fi la curent cu noile articole. Dacă apreciezi blogul, gâdilă butonul de "Like" pe Facebook din widget-ul din dreapta. Thanks! Te mai aștept pe blog! - Eddie :)

Cinematograful "Porțile de Fier" - O ruină și în ziua de azi

 O vreme tâmpită în orașul meu. Plouă de câteva zile iar norii oferă o lumină de mai am puțin și îmi pun ochelarii cu infraroșu. Chiar și așa am fost nevoit să plec până în centrul orașului să plătesc apa. Ai mei nu au când pentru că programul la serviciu se termină la 17 și chiar dacă cei de la SECOM au mărit programul până la 20 seara, ei bine nu se respectă... Exact cum ziceam AICI acum câteva luni că programul e prelungit degeaba, eu fiind prezent acolo cu 1 oră și jumătate înainte de terminarea programului. Nice! Am luat-o pe una dintre cele 2 străzi ale orașului care în 1892 începeau să fie acoperite cu pietre cubice de bazalt, dar acum sunt proaspăt asfaltate.

Pe drum am zărit vechiul cinematograf "Porțile de Fier". E o ruină... Și mă întrebam: Nu se renovează? Ar aduce un plus economiei orașului. Nu am apucat să văd nici un film la cinematograful. Intrase în faliment de ani buni... Acum vreo 2-3 ani apăruse un cinematograf 3D dar filmele rulate acolo nu îmi erau pe plac așa că nu am fost nici acolo. Între timp, a dispărut și ăla.

Nu știu nea Spanac dacă ai prins cinema-ul de pe Strada Mare (Traian) în plină funcțiune pe vremea ta, dar îți zic eu că a ajuns o ruină. Un punct de atracție pentru cetățenii orașului mai ales pentru cei tineri care își scoteau iubita la un film (fiind una dintre cele mai populare destinații pentru o întâlnire), a ajuns o ruină unde boschetarii s-au instalat și cine știe ce nebunii se petrec pe acolo. Cert e că dacă te apropii de ușa clădirii, un miros insuportabil îți invadează nările încât ajungi la concluzia că ar putea deveni și un focar de infecție.

Am dat o căutare pe Google și am descoperit promisiuni făcute cu privire la renovarea și punerea în funcțiune a cinematografului. Și asta s-a întâmplat acum 3 ani. După 3 ani arată ca acum aproape 10 ani când s-a închis...mă rog, acum are geamuri sparte și ceva chestii furate din ce am aflat de pe net. Interesant a fost faptul să aflu că cinematograful a fost jucat pe degete de fel și fel de oameni influenți încât atunci când Primăria s-a găsit să atragă fonduri europene și să o modernizeze, s-a găsit un constănțean să spună că proprietatea e închiriată cu acte în regulă. :)) Hell yeah! Ce draci bălțați caută o proprietate din Severin în mâinile unuia din Constanța... Se vede că a fost închiriată... Adică, constănțeanul plătea chirie pentru o ruină... Ce afacere...

Iată ce au scris cei din Informația de Severin (fragment):

Primăria a vrut să-l modernizeze

Potrivit punctului 8, sub­punctul 4 din Legea  3.12.2008 privind modificarea OUG 39 din 2005 privind cinematografia, cinematograful „Porţile de Fier” a fost preluat de Primăria Drobeta-Turnu-Severin. Mai exact, între Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor România Film (RADEF) şi Primăria Drobeta-Turnu-Severin s-a încheiat un proces-verbal de predare-primire a activului şi pasivului cinemato­grafului. Apoi, în baza acestui proces-verbal s-a emis hotărârea de Consiliu Local nr. 273 din 28.10. 2009, prin care obiectivul a in­trat în patrimoniul unităţii ad­ministrativ-teritoriale. Articolul 1 din hotărârea CL Severin specifica clar: „Se aprobă protocolul în­cheiat între primarul municipiului şi reprezentanţii Regiei Autonome pentru Difuzare şi Exploatare a Filmelor privind preluarea cinema­tografului „Porţile de Fier“ în do­meniul public al municipiului Dro­beta-Turnu-Severin”. Totodată, prin aceeaşi hotărâre 273, s-a apro­bat transmiterea cinemato­grafului „Porţile de Fier“ din administrarea Consiliului Local în administrarea Serviciul Public de Administrare şi Gestionare a Domeniului public şi privat, aflat sub autoritatea Consiliului Local.  Potrivit legii, Primăria Severin nu putea schimba obiectul de activitate al locaţiei şi trebuia să difuzeze filme pentru o perioadă de 15 ani, pentru realizarea intere­su­lui public general. În plus, Pri­măria era obligată ca, într-un ter­men de maximum patru ani, să asi­gure reabilitarea, modernizarea şi dotarea sălii respective. Neîn­depli­nirea acestei obligaţii va atrage după sine pierderea cine­ma­tografului şi a terenului aferent lui de către Primărie, Ministerul Culturii urmând să verifice dacă aceste prevederi sunt respectate, se mai specifica în documentele res­pective.


Probleme după preluare

Dar, la numai câteva luni după preluarea acestui imobil în patrimoniul CL, au început pro­blemele. Edilii s-au trezit pe cap cu un SRL din Constanţa care pre­tindea că este chiriaş cu acte în regulă pe spaţiul din cinema. Acesta a lipit nişte afişe şi chiar a pătruns în incinta imobilului. „După ce l-am preluat printr-o hotă­râre de guvern, a apărut o socie­tate care a încheiat un act de închi­riere, în opinia noastră frau­dulos”, spunea la vremea respec­tivă viceprimarul Severinului, Mircea Grosu. În decembrie 2009, municipalitatea a sesizat imediat poliţia pentru a lua măsuri,  însă firma constănţeană SC Balkan Proiect Provider SRL, cu sediul în Constanţa, pe bulevardul Mamaia nr. 186, a ieşit basma curată invo­când buna-credinţă şi un contract de asociere în participa­ţiune nr. 105 din 11.12.2009 cu RADEF România Film. Aşa se face că intenţia Primăriei Drobeta-Turnu- Severin de a moderniza cinemato­graful nu s-a mai concretizat. Municipalitatea intenţiona să atragă fonduri europene în valoare de 1 milion de euro pentru reabilitarea şi modernizarea sălii de cinema, însă pentru că proprietatea asupra imobilului nu era certă, acest proiect a picat. În aceste condiţii, rămâne de văzut în ce condiţii RADEF va putea da o nouă faţă acestui cinematograf şi de unde va dispune de o sumă atât de mare pentru modernizare. Pen­tru că o placă cu noua denumire nu este de ajuns ...

Ar fi frumos ca acest cinematograf să fie renovat și modernizat încât să fie pe placul cetățenilor și să îți fie drag să vizionezi un film cu prietenii sau cu familia. Ar mai exista naibii ceva cu care să îți petreci timpul liber... Voi ce credeți?
Dacă ți-a plăcut articolul, abonează-te prin e-mail în widget-ul din dreapta de pe blog pentru a fi la curent cu noile articole. Dacă apreciezi blogul, gâdilă butonul de "Like" pe Facebook din widget-ul din dreapta. Thanks! Te mai aștept pe blog! - Eddie :)

O lume unde banul tău e timpul

Imaginați-vă că singura "monedă" ar fi timpul. Imaginați-vă că o cafea costă... 5 minute din "buzunarul" tău. Sună foarte ciudat, dar devine interesant. Lucrul ăsta a fost proiectat într-un film numit "In Time", având ca personaje principale pe Justin Timberlake și Amanda Seyfried.

Bun! Păi, probabil mă credeți puțin cam amețit de la vreo bere savurată la o oră unde temperatura la umbră atinge 40 de grade Celsius. Nu! Nu beau alcool. Rareori beau, dar responsabil, însă în niciun caz pe căldura asta!

Tehnologia e ceva care avansează atât de repede, mult mai repede decât se credea vreodată. De ce vorbesc de tehnologie? Pentru că prin intermediul ei, se poate implementa acest sistem de schimbare a lumii, care să transforme banii în timp. Și nu! Nu exagerez nici măcar puțin când spun asta. Cine își imagina vreodată că vor fi lansate smartphone-uri, tablete, televizoare smart? Nimeni! Totul a apărut dintr-o dată.

Tot așa, pe neașteptate lumea se poate schimba datorită corupției și datorită dorinței de a domina lumea sau un loc anume. Cei bogați să trăiască veșnic și cei săraci să moară în chinuri. Când spun veșnic, spun nemuritor. Când spun că cei săraci mor în chinuri, se vor lupta de pe o zi pe alta într-un mod tragic.

Prin ajutorul tehnologiei să ai implementat un cip, care e... "portofelul" tău. Conține timpul. Cu timpul cumperi ceea ce dorești, însă depinde de clasa socială. Dacă ești bogat, ai tot ce vrei și trăiești. Cuvântul "moarte" nu există pentru bogați, cu excepția...altercațiilor unde te pomenești împușcat, asasinat de către hoții de "portofele", dacă umbli prin cartierele celor săraci. Dacă ești sărac, vei lucra în locuri pe care nu ți le dorești, însă dacă nu dorești să mori, trebuie să lucrezi pentru că salariul tău e convertit în "timp". Împrumuturile bancare sa fie o soluție unde să îți mărești timpul, însă plata timpului împrumutat se face cu dobândă foarte mare, riscând să mori.

E o mică descriere făcută de mine cu ajutorul filmului. Vă recomand acest film pentru că, în opinia mea, nu suntem departe de o astfel de realizare pe plan științific. Vă atașez aici trailerul și aștept părerea voastră din partea celor care au vizionat filmul, dar și părerea voastră asupra a aceea ce am scris. :)

Gaming-ul A FOST un hobby pentru mine!

Nu-mi vine să cred asta, dar...unul dintre hobby-uri numai e hobby deloc. Asta nu înseamnă că acum gaming-ul e loc de muncă. Vorbesc aici de gaming, un hobby de care eram dependent. Îmi aduc aminte de la începutul anilor 2000, când jucam Porsche, Bomberman, Aladin, Rapanui, NFS Underground și altele...până ce mi-am achiziționat primul meu calculator prin 2003. Eram bâtă în ce privea cerințele jocurilor, ce era ăla windows, HDD și altele, dar la scurt timp mi-am băgat nasul prin el și am învățat de unul singur dar și cu ajutorul lui tata și încă un verișor de-al lui (unde mă jucam eu până în 2003).Ușor ușor, anii au trecut și îmi doream să mă joc cât mai multe jocuri, dar să fie cât mai complexe, de durată și captivante. Nu prea am avut succes în a găsi astfel de jocuri, așa că m-am axat pe jocurile cu mașini, shootere, și aventuri (gen: Rayman, Asterix & Obelix). Ce-i drept, la vremea aia, cam greu făceai rost de jocuri ca lumea...pentru că pirateria nu era într-o mare desfășurare așa cum e acum. După...a apărut pasiunea mea pentru FIFA. Am jucat FIFA 98, 2002, 2006, 2007, 2008, 2012 și 2013, însă cel mai mult am jucat 07 și 08, ba chiar am făcut și mici campionate dar am și participat la alte campionate organizate de alții, dar mai mult jucam de plictiseală câte un amical cu câțiva amici.



În 2006, a apărut pasiunea mea pentru Counter Strike, celebrul shooter online, de care spuneam că e o porcărie până când l-am încercat și nu m-am putut dezlipi de el. Am jucat câteva luni Counter Strike 1.6 și apoi am descoperit Counter Strike Source la recomandarea unui amic. Am jucat Source intensiv până în vara lui 2010, când mi-am achiziționat și licență prin Steam, dar de atunci s-a răcit pofta mea de joc privind Counter Strike Source. Am mai continuat să joc dar din ce în ce mai rar...până m-am lăsat. Am rămas uimit că jocul meu preferat nu l-am mai accesat de luni bune... Tot acum câțiva ani m-am apucat și de Metin2 la recomandarea cuiva. Aceeași părere am avut-o ca la începutul "carierei" în Counter Strike, până l-am încercat și uite așa am devenit dependent de el. Am avut amintiri frumoase și mai puțin frumoase privind jocul dar asta contează mai puțin, cert e că mă uimește faptul că am avut voința să mă las de niște jocuri care chiar îți creează dependență...o dependență similară cu fumatul sau consumul de alcool.

Anul trecut, în vară mi-am achiziționat un laptop performant, în ideea de a juca și eu ceva pretențios la grafică. M-am jucat muult toată vara trecută, am deschis channel de YouTube unde încărcam clipuri cu ceea ce jucam, chiar dacă pe acolo sunt vreo 20-30 de jocuri încărcate, de fapt am jucat mai multe dar deh..mai venea și lenea pe la mine câteodată.

Acum, am doar 3 jocuri instalate pe laptop: FIFA 13, Dead Space 3 și Grid 2. Rareori le deschid și dacă stau și mă gândesc au trecut ceva săptămâni de la ultimul meci de FIFA, și tot cam atât de la ultima cursă de Grid 2. Dead Space 3...l-am jucat atunci când a fost lansat, dar reinstalând sistemul de operare am pierdut salvările și m-am detașat de el. Le-aș dezinstala dar din nou, lenea mă vizitează.

Pot spune cu sinceritate că gaming-ul A FOST un hobby pentru mine. Mă bucur că am avut voința să le las naiba în durerea lor, pentru că aveam momente când îmi pierdeam și nopțile jucând jocuri și jocuri. Cred că....încetul cu încetul mă maturizez...și chiar mă bucur. Chiar mă bucur că am realizat de unul singur că jocurile sunt chestii care te uimesc, te fac să te simți bine pe moment, ca fumatul de exemplu. Nu pot spune 100% că m-am detașat de jocuri DEFINITIV, dar jocurile numai sunt un hobby pentru mine. Că mai intru odată la câteva luni într-un joc doar de a-mi alunga plictiseala e ceva diferit, dar totuși...dacă lenea intervine, nici în joc numai intru și stau...bucurându-mă de plictiseală.

Întrebarea mea pentru voi, cititorii blogului: Ce părere aveți de gaming, ca HOBBY?

Iubirea din ziua de astăzi...

În acest articol am să scriu opinia mea privind...iubirea din generația asta super-extra modernizată, unde fiecare deține cel puțin un dispozitiv super deștept și modern. Nu prea doresc să fiu critic în ceea ce urmează să spun dar dacă îmi analizez gândurile...îmi e greu să nu o fac.Iubirea reprezintă astăzi, în ochii multor tineri...un sentiment de... "unică folosință". E ceva ce te liniștește pe moment atunci când ești în preajma ei/lui. Nu prea aud "cupluri" spunând un sincer: TE IUBESC! Nu prea aud cupluri care să își declare dragostea, să își împărtășească sentimentele, să fie deschiși, că la urma urmei...2 parteneri trebuie să știe unul despre celălalt încăt relația să fie cât mai strânsă. Nu prea văd astfel de lucruri din păcate. Există! Nu contest acest lucru..dar parcă e pe cale de dispariție.Nu văd decât relații din pur interes, unde el sau ea sau poate culmea...amândoi, au câte un obiectiv sau o așteptare de la acea relație. O așteptare...materială, financiară sau cum vreți să o luați. Există domnișoare pur și simplu topite după bijuterii, seturi de machiaj și toate nebuniile feminine, încât...își toacă partenerul la categoria "cașcaval". Dar ca să nu credeți că am ceva cu domnișoarele, nici domnii nu se lasă mai prejos, încât unii dintre ei aleg să stea acasă ca trântorii, lăsându-și partenera să muncească de zori ca el să aibă ce să halească, să aibă cum să trăiască, nu de alta, dar cine să-i facă capul calendar partenerei cu meciurile de fotbal, discuțiile de la bere cu prietenii și altele?

Nimic nu mai e sincer. În relațiile astea, în special clădite din timpul adolescenței, minciuna e predominantă într-o așa zisă relație. Se mint unul pe altul, dar atunci când realizează unul dintre ei că e mințit, zbiară, chiar dacă și el la rândul lui face același lucru. Sinceritatea e un lucru așa de rar, așa cum cuplurile puternice sunt la fel de rare...

Să numai vorbesc despre...aspectul fizic. Fetele visează la un băiat super-extra musculos, să aibă pătrățele nu cerculețe pe abdomen, pe când...băieții își doresc ca respectiva să aibă un fund cât mai definit, niște sâni cât mai voluptoși, niște buze cât mai mari (dacă au botox nu-i problemă) și... cam atât. Asta e frumusețea din ziua de astăzi. Sincer, dacă stau și analizez și poate o să-mi săriți în cap, fetele nu cer mult la capitolul aspect fizic din partea unui băiat...ci doar o constituție cât mai atletică, lucru care mă face să cred că le oferă un motiv de siguranță atunci când sunt în preajma partenerului...până la proba contrarie. Băieții însă, își doresc ca fetele să fie cât mai dotate, să nu se facă de râs în cercul lor de băieți folosind replici pe care le-am auzit cum ar fi: Ce nasoală e asta! Nu e bună de nimic! dar și replici mai...pozitive pentru ei cum ar fi: Ce bună e asta de o...! Ce i-aș da o...! Ce aș .....! Mai pe scurt, în ziua de astăzi se pune mai mult accent pe frumusețea exterioară decât cea interioară. Multora nu le pasă gândirile, ideile, opiniile celorlalți doar pentru că sunt atrași de fizicul partenerilor.

Deci nu înțeleg! Din nou nu înțeleg. Sunt băiat și pare ciudat, dar credeți-mă, eu iubesc pe cineva și atunci când o zăresc, mintea nu îmi proiectează scene pornografice așa cum multora li se întâmplă. Tuturor le e gândul la sex. Tuturor le e gândul să aibă un act sexual cu partenera, ca mai apoi să se laude prin cercul de prieteni că a fost super rezistent la pat și mai știu eu ce... Nu mai știe nimeni ce e dragostea...O experiență sexuală unde partenerii își exprimă și mai multe sentimente...dar nu...la noi, e mai interesantă poziția cu care o abordezi pe parteneră decât actul în sine...

Nu mai văd băieți dăruind o floare, dar văd băieți care își invită iubitele prin cele mai proaste cluburi posibile, unde se află cei mai tâmpiți drogați și cele mai mari scursuri ale societății (nu toți). Nu văd un băiat făcând un gest frumos pentru partenera lui de viață...ba chiar o jignește ca la ușa cortului când nu îi convine ceva, sau mai nou, folosește violența ca mijloc de exprimare, totul doar ca să arate cine ar fi capul într-o viitoare familie și cine dă ordine. Penibil. Oare sunt singurul care observă o schimbare radicală în ceea ce înseamnă iubirea în ziua de astăzi?

Pe lângă asta...nu se mai caută relații serioase, relații care te maturizează...ci aventuri și aventuri. Aventuri care în opinia mea, ți-ar afecta o posibilă căsnicie, dorindu-ți probabil să mai ai o aventură de dragul tinereții și să sfârșești prin tribunale și prin alte locuri. Aici apare infidelitatea. Nu știu...sincer vă întreb pe voi: Mai există dragoste adevărată între 2 oameni? Mai există iubire? Eu unul cred că da, dar în cantități mici.

Eu iubesc mult(e)

Vineri am anunțat pe pagina de Facebook a blogului că voi lipsi ceva timp pentru că voi fi plecat la botezul verișoarei mele. M-am detașat de blog, de Internet, de telefon, de e-mail și de alte lucruri. M-am distrat și m-am simțit bine. Am ajuns aseară pe la 22, însă eram prea obosit să scriu un articol așa că îl scriu astăzi.

Acest articol pe care-l scriu astăzi, e un răspuns la întrebarea dintr-un articol de pe blogul lui Pishky: Tu cât și ce iubești? 

Ei bine, iubirea e cel mai bun leac în căutarea fericirii sau în menținerea fericirii. Fără ea, probabil lumea ar fi plictisită, fără sentimente, emoții. Nu cred că există 1 om pe această planetă care să nu iubească un lucru. E practic imposibil să nu iubești ceva, să simți ceva pentru ceva/cineva. Trebuie să fie cel puțin un sentiment acolo care să te facă să iubești ceva. Eu iubesc multe lucruri. Iubesc să mă uit la stele, iubesc cerul, iubesc luna plină, iubesc ploaia, iubesc ninsoarea, iubesc diminețile, iubesc munții, iubesc natura, iubesc animalele, iubesc filmele bune care transmit ceva, fie el sfat, lecție de viață. Iubesc muzica bună, cea care te binedispune și îți dă chef de viață, și mai ales cele cu un mesaj special pentru ascultător, un mesaj transmis prin versuri sau prin...videoclipuri... Toate lucrurile spuse până acum le iubesc și le voi iubi cât voi trăi. Însă, mai există de ceva timp și iubirea pentru ea. Ea, e persoana pe care o iubesc cel mai mult, cea care mă face să iubesc mai mult toate lucrurile precizate mai devreme. Ea m-a învățat să iubesc, m-a învățat să ignor lucruri de care îmi păsau prea mult deși era inutil. Ea m-a învățat să zâmbesc atunci când sunt trist, făcându-mă să merg mai departe și să trăiesc viața așa cum e ea, cu bune și rele. Ea mă iubește așa cum sunt, iar eu o iubesc așa cum e ea. Ne acceptăm și ne iubim reciproc. O iubire mai mare ca asta...nu cred că există. Ei bine, iubirea pentru ea e infinită, iar exprimarea în scris nu e cel mai bun mijloc de a răspunde la întrebarea: Cât iubești? Faptele sunt cele mai bune mijloace de a arăta cuiva cât  îl iubești.

Iubirea e pretutindeni. Zilnic iubești ceva nou, zilnic te îndrăgostești de un lucru. Zilnic și mereu vei găsi ceva nou să iubești, și zilnic dragostea față de ceea ce deja iubești crește și tot crește... Iubirea dintr-un om nu moare, ci evoluează! Acesta e un răspuns mai scurt la întrebarea: Tu cât și ce iubești?

Sunt curios care e răspunsul vostru la întrebarea: Tu cât și ce iubești?

Aștept răspunsurile voastre printr-un comentariu, sau puteți scrie pe blogul vostru un articol cu răspunsul la întrebare și puteți posta link-ul articolului aici.