Prietenia. Acest cuvânt sună așa frumos când îl rostești calm și relaxat, dar dacă te gândești ce lucruri poate defini prietenia din ziua de astăzi, starea ta devine cam...ciudată, așa că îți pui întrebarea: "Eu am prieteni?" Răspunsul să fie cu "virgulă", să te gândești, să te gândești și iar să te gândești, și o sclipire îți arată că ai un prieten, doi prieteni sau poate trei, dar analizând momentele de "prietenie", realizezi că...totul a fost din pur interes. Realizezi că ai fost prieten de ocazie și că ai fost folosit doar pentru a ajuta la îndeplinirea obiectivelor, dar nu a obiectivelor tale sau a unor obiective comune, ci doar a obiectivelor lor. Și iar te întrebi: "Dacă eu sunt folosit, de ce să nu fac și eu asta? De ce să nu răspund cu aceeași monedă?" Dar nu o faci. De ce? Pentru că un om care te folosește se prinde imediat dacă cineva încearcă să îl folosească și pe el la îndeplinirea unor obiective. Au ei o calitate aparte de a detecta asta... Așa că nu o faci... Nu o faci pentru că riști să îți bați capul cu ei, dându-le peste nas cu lucrurile idioate pe care le-au făcut pe spatele tău. Nu o faci pentru că pur și simplu, la cât sunt de nesimțiți când vine vorba de trântirea adevărului sub nas, ajungi să fii vorbit pe la adevărații prieteni, să fii supus întrebărilor de ordinul zecilor sau sutelor.
Te poți baza pe cineva? Da...pe rude! Pe rudele care au fost alături de tine încă de când erai mic, fie ei unchi, mătuși, bunici. Poate și amicii sunt chiar amici și te ajută atunci când ai nevoie, bineînțeles răsplătindu-i și fiind disponibil atunci când și ei vor avea nevoie.
Pentru mine, prietenia a fost și este un lucru cam incert. Nu pot defini prietenia ca pe ceva de bază. Nu mă pot baza pe o prietenie, pentru că e ca și cum ai sta pe un lac înghețat. Nimic nu e sigur. Poate gheața e subțire și vei cade în apa foarte rece, sau poate nu. Asta depinde de acea persoană care pretinde că îți e prieten. E adevărat, singur îți faci prieteni, dar odată ce ți i-ai făcut și se dovedesc a fi niște persoane pe interes, care te folosesc până ce își îndeplinesc scopul impus, nu mai scapi de ei. Spun asta datorită unor experiențe mai vechi cu niște așa zisi prieteni, care ajung să te vorbească pe la spate atunci când tu nu îi mai ajuți, chiar dacă ei nu s-au omorât să îți intindă și ție o mână de ajutor.
Ăștia-s oamenii. Uneori prieteni, uneori dușmani. Uneori te critică, uneori te susțin. Uneori sunt deschiși cu tine, dar în același timp te vorbesc și pe la spate.
Întrebarea mea pentru voi, așa pe finalul acestui articol: Aveți încredere în prietenii voștri?
EmoticonEmoticon