Există multe multe lucruri care fac diferența dintre un optimist și un pesimist. În viziunea mea, un optimist crede cu tărie că un lucru se va întâmpla conform așteptărilor lui, în timp ce pesimistul nu își pune speranțe că lucrul propus va avea un real succes.
Cu timpul, omul optimist, câteodată e și pesimist, însă nu prea am văzut pesimiști să fie optimiști.. Sună ciudat dar cam adevărat în opinia mea.
Cum văd eu optimistul?
Păi un optimist crede că va scăpa de datoriile financiare, va scăpa de țipetele șefului că nu și-a îndeplinit obiectivele impuse, deci mai pe scurt, va trăi cu impresia că ceea ce face sau va face va fi de succes. Și ca să vezi chestie, reușește. Cum? Păi e mai greu de explicat, dar în opinia mea, dacă îți impui un lucru să îl faci și ești sigur că ceea ce faci va avea succes, păi așa se va întâmpla, pentru că fără să vrei, dar cu ajutorul gândirii pozitive duci la bun sfârșit sarcina propusă. Optimistul nu uită să zâmbească. Da! Optimistul are un simț al umorului dezvoltat în opinia mea, face glume, acceptă glume mai mult sau mai puțin sărate, răde destul de mult și e sociabil. Cam așa văd eu un optimist.
Sunt și semi-optimiști dacă îi pot numi așa, oameni care câteodată nu se mai bazează pe gândirea pozitivă și pentru un moment, nivelul lor de moralitate e scăzut, crezând că nu poate îndeplini acel obiectiv impus de către el sau orice altă persoană. Însă, el fiind un semi-optimist, își revine repede din acea stare întunecată, de supărare și tristețe. Optimistul e în general o persoană deschisă pentru fel și fel de subiecte de discuție.
Bun bun bun! Dar cum văd eu un pesimist?
Pfff! Păi aici sunt mult mai multe probabil. Un pesimist, e foarte ciudat când vine vorba de comportamentul în cercurile de prieteni, e genul de om mai închis, care nu prea comunică, nu prea zâmbește. Fiecare lucru pe care și-l dorește să-l facă e din start pentru el un eșec. De exemplu, dacă un pesimist de fel își impune să urce Everestul, din start el va spune că nu poate și că va eșua. Suprinzător, așa se întâmplă. De ce? Pentru că nu și-a dat interesul în a urca acel munte cu gândul că și așa eșuează, deci nu are rost să se omoare în a urca acel munte. Mai pe scurt, pesimistul va eșua în tot ceea ce-și propune, pentru că mintea lui nu face în așa fel încât să își dea interesul pentru acel obiectiv propus. Pesimistul nu râde, nu prea are simțul umorului dezvoltat, crezând că pentru el, glumele sunt niște mijloace de a pierde timpul, ci nu un mijloc de a te binedispune de factorii negativi cum ar fi stresul. Bineînțeles, există și excepții, unde niște persoane pesimiste de fel, pot fi câteodată și optimiste dar pentru scurt timp.
Eu unul mă declar o persoană semi-optimistă, adică nu tot timpul sunt sigur pe ceea ce îmi propun, dar câteodată sunt sigur că ceea ce fac va avea succes. Câteodată râd, câteodată nu râd. Câteodată sunt sociabil, câteodată nu vorbesc cu nimeni.
Asta e părerea mea despre optimism și pesimism. Te regăsești prin ceea ce am spus? Dacă nu, tu cum vezi optimismul și pesimismul în opinia ta?
3 comentarii
Scrie un comentariuȘi ca să îți răspund la întrebarea din titlu am să îți spun că cel mai bine este să nu te aștepți la ceva concret :) Gen: mai bine nu mă aștept nimic și în caz că nu se va rezulta nimic bun din ceea ce muncesc sau plănuiesc să fac, nu voi fi prea tare dezamăgită spre deosebire de cazul în care așteptările mele sunt imense și nemărginite iar în cazul unui eșec voi pica de la mii de metrii și mă voi izbi de Pământ cu putere :)
RăspundeAșa că e bine să fii intre ele.. nici pesimistul pesimistului să crezi că tu ești ghinionul în persoană dar nici optimistul optimistului. Cel mai bine, după umila mea părere, este să nu te aștepți la prea mult. Mai bine să te aștepți la mai puțin decât să ai dezamăgiri prea mari în caz de eșec. Dezamăgirile trebuie urmărite să fie cât mai mici :D (but this is just MY OPINION!)
Foarte interesantă opinie și foarte adevărată! Mersi frumos de opinie! :)
RăspundeDepinde de situatie. Eu sunt cand optimist, cand pesimist.
RăspundeEmoticonEmoticon