Acum câteva zile, tata a fost la cineva să instaleze sistemul de operare pe un PC nou-nouț. Familia respectivă își cumpărase primul calculator pentru copilul lor, un băiețel de 6 ani. Știu sentimentul. Primul meu PC a fost în 2003, dacă-mi amintesc bine. Nu uit pentru că în ziua când fusesem cu părinții să luăm PC-ul, când ne-am întors acasă, cățelul nostru pechinez nu mai era. Îl luase cineva din curte. În fine, povestea a fost lungă, cățelul a fost găsit prin intermediul unor zvonuri, dar furat câteva luni mai târziu... Știu bine că eu, băiat fiind, plângeam ca o fetiță pentru că acel animăluț fusese furat. Știu că le spuneam părinților că am câștigat un lucru și am pierdut un altul. A fost ca naibii.. Mno. Să revenim.
În ziua când tata s-a dus să instaleze toate cele pe noul calculator, m-a sunat pe mine să vin cu teancul de jocuri. Jocurile din copilărie zăceau prăfuite în camera mea, nemaifiind atinse de ani de zile... În vremea când eram mai mic, obișnuiam să salvez jocurile pe CD-uri sau DVD-uri.
Real GTA 3, NFS Carbon și MotoGP 3 au fost jocurile instalate pe PC-ul respectiv. Copilul era super nerăbdător să se joace. Parcă mă vedeam pe mine. Așa eram și eu la achiziția primului PC. Nebun după jocuri. Dependent de ele. În mine zăcea o fericire pentru simplul fapt că un copil de 6 ani avea același sentiment de fericire ca în perioada mea. Cert e că la vârsta lui mă jucam pe TV, cu acel dispozitiv unde băgai dischete cu sute de jocuri și jucam contra părinților. Jocul preferat era Mario, evident.
Mi-a povestit tatăl lui cum și-a cumpărat din banii din colindat, mouse, tastatură și un sistem audio 2.1. Acel copil de 6 ani s-a dus singur singurel și și-a cumpărat aceste dispozitive, deși părinții încă nu-i cumpăraseră calculatorul.
Acest copil m-a făcut să devin nostalgic în acel moment. Și acum îmi e dor de copilărie. Sincer, copilăria e cea mai prețioasă perioadă din viața unui om. În copilărie faci cele mai multe nebunii, cele mai multe lucruri amuzante și faci o groază de lucruri. Ești răsfățat, primești ce-ți dorești. Nu ai responsabilități. Nu știi încă ce-i aia responsabilitate. Ești doar un copil ce vrea să se joace cât mai mult. Un copil ce așteaptă multe surprize din partea celor dragi...
Anul ăsta împlinesc 20 de ani. Responsabilități am destule și mă cam plâng, dar ușor ușor încep să mă obișnuiesc cu ideea de a avea responsabilități. Sunt doar la început.
Întrebarea mea: Cine își dorește să mai fie copil? :)
12 comentarii
Scrie un comentariuToată lumea își mai dorește să fie copil....
RăspundeAbia așteptam să „cresc mare”. Acum vreau să fiu din nou copil. :))
Da.. Am avut și eu mentalitatea asta de a crește mare atunci când eram mic. Acum că am mai crescut, realizez că dorința mea s-a îndeplinit, dar mno, nu-i așa cum credeam eu. :))
RăspundeRăspund cu o întrebare: cine nu-și dorește? :) Din păcate nu se poate...
RăspundeHmm, prima dată la calculator mi-era frică să trec cu cursorul deasupra iconițelor să nu pățească ceva :))
:))))))))))))))))))))) Jur că râd acum pe bune. :)) Genială întâmplare ai mai avut și tu. :)) La mine a fost mai rău. Eu eram bâtă în IT, tata idem. A conectat cablurile alea, care cum s-au nimerit în mufe și a apăsat pe butonul de power. Al dracu el calculator că apărea imagine neagră și un chenar roșu pe care scria "No video signal". La câteva zile a aflat și tata de Windows. :))
RăspundeTare. Al meu era direct cu windowsul instalat, primit de la cineva :)) Să-ți mai zic și că am stat aproximativ o oră încercând să-l stâng? =)) Acum când îmi amintesc e foarte amuzant.
Răspunde:)))) Frumos! Serios. Copilăria asta... De ce puii mei nu se gândesc și oamenii de știință la astfel de chestii cum ar fi teleportarea în timp... Ei vor să meargă pe Marte. Ce pușca mea să faci acolo... Vreau o mașinărie să mă teleportez în copilăria meaaaaaaaaa. Heeeelp! Anyone? :D
Răspunde(Acum văd că m-am semnat cu două nume diferite :)) ) Aș inventa-o dacă aș putea, sincer :D. Din păcate nu ne putem întoarce în timp, că și eu aș vrea să fiu iar copil și să rămân așa pentru totdeauna. Aș vrea să fiu copil cu mintea de cum, că dacă nu mi-aș dori iar să cresc mare cum vroiam atunci...
RăspundeDin copilărie am așa un regret că nu m-am jucat destul și nu am profitat destul de vremea aia când nu trebuia să-mi port singură de grijă și vroiam să cresc cât mai repede.
Da... și eu am un astfel de regret...
RăspundeȘi eu îmi amintesc cu mare plăcere de primul joc de pe calculator și de serile în care mă certam cu tata, căci voia și el să se joace iar eu nu mă mai desprindeam de mouse și tastatură. :D
RăspundeLa fel făceam și eu cu tata.. Acum când are nevoie, folosește tableta, iar eu am laptop-ul doar pentru mine. :))
RăspundeEu primul PC l-am primit la 5 ani, era modern pentru 2003, proaspat lansat Windows XP, jocuri descarcate de pe Miniclip ori CD-uri imprumutate de la prieteni...cam asa traiam la 5 ani, cu timpul am schimbat multe calculatoare, multe OS-uri, multe jocuri. Da, normal ca as vrea sa retraiesc acea perioada. :)
RăspundeOoooo! Miniclip era site-ul suprem pentru jocuri. :))
RăspundeEmoticonEmoticon