Facebook. Tărâmul unde românii-s altfel. Un site de socializare unde majoritatea românilor își scriu la datele personale numai aberații de îți vine să râzi și să-ți mulțumești că nu ești ca ei. Am întâlnit specimene de-a lungul timpului și pot spune că mă simt fericit. Mă simt fericit că nu am fost influențat de o societate în care predomină ratații, cocalarii, pițipoancele și alte specimene anonime dar totuși "celebri de proști".
Sunt rău! Știu. Și ce dacă? Mai bine rău decât să par neinteresat. Datorită unor astfel de specimene, societatea suferă o "alunecare de teren". Articolul ăsta cică ar trebui să fie scurt, dar ideile îmi vin pe parcurs și "limita mea limitată" se duce naibii și îmi las degetele să se ducă pe tastele laptop-ului.
Trebuie precizat că nu generalizez, dar vorbesc de latura predominantă a românului din ziua de azi. Latura unde românul se schimbă brusc odată cu crearea contului de Facebook. De exemplu. Eu nu am putut înțelege acele fete sub prag de majorat, având un job la portofelul lu' tati. Ce să deduc eu de aici? Că fetele astea vor avea un viitor "dulce, acrișor și ceva fermecător" și că ele și-au dezvoltat deja latura de fete materialiste. Cum au ajuns ele să gândească așa? Păi tot de pe Facebook. Au văzut alte nebunatice cu job-ul ăla și au început și ele să copieze un "model de viață".
Când mai distribuiam articole prin grupurile blogosferice, aveam de a face cu un individ care avea numele de familie același cu prenumele. Și nu era real, ci un așa-zis nickname. Cu siguranță nu știa că la detaliile profilului era și un câmp special pentru pseudonimul respectiv. Când am intrat pe profilul lui, ce să vezi domne? Omul lucra la Skittles. Cu siguranță avea abonament gratuit la aceste bombonele multicolorate fiind angajat la compania asta. Dar evident, cum mama naibii să lucrezi într-o astfel de companie când gramatica limbii române era mai praf decât făina și ce scriam eu, era înțeles de către el, fix pe dos ca ciorapul de lână. Omul se considera un intelectual de înaltă clasă. Pun pariu că îmi comenta cu cutiuța de Skittles lângă el. Probabil s-o fi înecat cu vreo bombonică colorată și s-a decis să mă critice pe mine.
Mai sunt specimene ce își scriu la job că lucrează la Microsoft pe nu știu ce funcție. Când le vizitezi profilul, constați că nu-i decât un pasionat de Windows și cam atât. Pe timeline-ul lui era plin de dedicații speciale cu manele. Arhiplin, nu plin. Evident nu am să fac publice aceste conturi de care vă vorbesc în acest articol, pentru că evident cineva (probabil) îmi va sări în cap. Dacă se întâmplă asta, să știți că e unul dintre cei vizați. :)). Și mai sunt unii de scriu că lucrează la Coca-Cola, la NASA, la instituții din astea pompoase care să ofere o perspectivă interesantă despre ei. Ete că mie îmi oferă o perspectivă interesantă, dar proastă.
Nu îi înțeleg pe ăștia care își pun la nume, pseudonime gen: Mafiotu', Bazatu', Șmecheru' (cu 2 de "șm"), Mondialu' (pe plan local) și chestii din astea. Mă, eu înțeleg că-s optimiști, dar de la optimism la prostie e cale lungă și inexistentă, pentru că-s total opuse.
Și cum ziceam, românu-i altfel pe Facebook. Când îți faci un cont de Facebook e ca și cum ți-ai crea un cont de Sims și poți să fii cine vrei tu să fii. Numa' intelectual, nu. Voi ce părere aveți despre astfel de oameni?
sursa foto: wallbase.cc
Nu îi înțeleg pe ăștia care își pun la nume, pseudonime gen: Mafiotu', Bazatu', Șmecheru' (cu 2 de "șm"), Mondialu' (pe plan local) și chestii din astea. Mă, eu înțeleg că-s optimiști, dar de la optimism la prostie e cale lungă și inexistentă, pentru că-s total opuse.
Și cum ziceam, românu-i altfel pe Facebook. Când îți faci un cont de Facebook e ca și cum ți-ai crea un cont de Sims și poți să fii cine vrei tu să fii. Numa' intelectual, nu. Voi ce părere aveți despre astfel de oameni?
sursa foto: wallbase.cc