A mai trecut 1 an.. Rapid, așa-i? Mă uit la realizările mele din anul 2013 și constat că n-am făcut mare lucru. Din păcate, am avut parte de mai multe "eșece" decât "succesuri". Cel mai mare eșec a fost examenul de bacalaureat. Nu am reușit să promovez acest examen în niciuna din cele două sesiuni. Ghinion, soarta, habar n-am. Sper ca noul an să-mi aducă putere să promovez examenul cu succes. Îl voi susține în vară. Dar, acum trebuie să fiu optimist, așa cum am fost tot timpul. Am fost, voi fi și voi rămâne un optimist dat naibii privind cursul vieții mele. Și vă recomand și vouă! Orice problemă are rezolvarea ei. Trebuie doar să speri.
Pe toată perioada anului 2013 am cunoscut oameni cu capul pe umeri. Mi-am făcut prieteni noi și am pierdut câțiva prieteni. Nu-i un motiv de supărare, ci un motiv de a vedea lucrurile pur și simplu altfel. Orice eșec îți dă putere! În blogging, am avut parte să port discuții cu oameni ce erau pe aceeași undă cu mine. Oameni care te sfătuiesc și oameni care te ascultă atunci când ai nevoie. În 2014 aștept marea provocare. Locul de muncă. După ce trec peste obstacolul precizat mai sus (BAC-ul), intenționez să mă angajez. Sper să am noroc și să găsesc un job decent și pe placul meu.
Nu mă pricep la urări, dar ceea ce vă urez e sincer și din suflet. Vă doresc un an plin de bucurie, de zâmbete, de dragoste și căldură în suflet. Multe realizări pe plan profesional, pe plan sentimental și financiar. Multă sănătate și putere să treceți prin toate obstacolele vieții.
Anul ăsta am fost cuminte, iar ca drept răsplată, Moș Crăciun n-a uitat de mine și mi-a oferit un cadou superb. Un telefon nou. Se numește Nokia Lumia 520. M-am gândit să fac și o recenzie a acestui telefon genial, performant și elegant.
Nokia Lumia 520 este primul smartphone din familia "Lumia", iar performanțele acestui telefon m-au impresionat. Probabil vă gândiți la un quad-core, 2GB RAM sau mai știu eu ce. Nu! Nokia Lumia 520 este un telefon de buget, adică low-cost. Fiind low-cost, nu înseamnă că telefonul e prost. Dimpotrivă, materialele folosite m-au surprins. S-o luăm cu începutul! :)
DESIGN
Designul e unul comun la telefoanele Nokia din familia "Lumia". Are un display de 4" cu o tehnologie de afișare IPS LCD,o densitate de pixeli de 235 ppi și o rezoluție WVGA (800x480). Cu toate aceste tehnologii instalate, claritatea elementelor afișate pe display e ireproșabilă pentru un telefon de buget. Imaginile se văd clar, iar culorile sunt vii. Ecranul este rezistent la zgârieturi, iar tehnologia folosită pentru touchscreen permite utilizarea telefonului și cu mânuși. Grație senzorilor de calitate, luminozitatea ecranului își schimbă nivelul în funcție de luminozitatea din încăpere, astfel la întuneric, luminozitatea scade, lucru benefic ochilor, iar la lumină puternică, luminozitatea crește pentru a putea naviga fără probleme.
Are o singură cameră foto, iar lipsa unei camere pe față nu e o problemă, asta dacă nu ai nevoie de poze de tip "selfies". :D
Carcasa este din plastic simplu, capacul putând fi schimbat cu alte culori disponibile: negru, alb, roșu, galben și albastru. Telefonul are 4 butoane fizice: 2 de volum ( - și + ), un buton de power și unul pentru activarea camerei foto. Chiar îmi place faptul că poți face poze ca și cum ai avea o cameră foto, nu un telefon, asta datorită butonului fizic de cameră foto.
Are un slot mini USB unde îți încarci telefonul, o mufă de tip Jack 3.5mm pentru căști. Pe spate se află camera foto și difuzorul. Difuzorul este extraordinar. Muzica se aude foarte tare și clar pentru un telefon.
SPECIFICAȚII TEHNICE
La capitolul specificații tehnice, acest telefon se ține destul de bine, zic eu. Procesorul dual-core de 1GHZ de la Qualcomm Snapdragon S4, procesorul grafic Adreno 305, memoria RAM de 512MB și sistemul de operare Windows Phone 8 permit o experiență extraordinară pe acest telefon. Nu mi-a sacadat absolut deloc. Se mișcă fluent și asta datorită procesorului și a sistemului de operare foarte bine optimizat. Mă bucur că cei de la Microsoft și-au arătat interesul măcar pe platforma mobilă, pentru că pe PC-uri, W8 mi se pare un OS mai slab decât W7.
Camera foto de 5MP realizează niște poze destul de bune, atât pe timp de zi, dar și pe timp de noapte, luând în calcul lipsa blițului. Filmează cu o rezoluție 720p HD cu 30FPS, deci elementele mobile din filmare se mișcă fluent.
Spațiul de stocare intern este de 8 GB (în jur de 7GB și ceva real), dintre care aproximativ 2,5 GB folosiți de sistemul de operare + aplicațiile preinstalate. Însă nu-i o problemă, deoarece memoria de stocare poate fi extinsă printr-un card microSD de maxim 64GB.
Bateria de 1430 mAh e destul de bună. Dacă folosești Wi-Fi, Facebook, Twitter, Tumblr, Skype, Messenger și mai navighezi pe internet, mai vorbești, te mai joci, te ține fără probleme o zi. Sunt mulțumit de autonomia bateriei.
Nokia Lumia 520 este un smartphone low-cost, performant și elegant. Dacă preferi performanță, simplitate în sistemul de operare, atunci îți recomand un astfel de telefon. Personal, nu voi mai alege un smartphone cu Android. Mulți zic că pe Windows Phone Store nu găsești atâtea aplicații ca pe Android. Adevărat, dar pe Android câte îți sunt utile? Țin să cred că 95% din aplicațiile Android sunt inutile și prost realizate. Pe Windows Phone, acum că Microsoft a achiziționat Nokia, deja s-au anunțat lucruri bune pentru fanii Nokia și Windows Phone. În prezent sunt peste 200 de mii de aplicații în Windows Phone Store. :)
Suntem încă în mijlocul sărbătorilor de iarnă. Zăpada lipsește, dar ăsta nu-i motiv de supărare. Există lucruri mai importante pe care trebuie să le realizăm în această perioadă. Cum ar fi bucuria. Nu mă refer aici strict la bucurii de ordin material sau mai știu eu ce. Bucuria poate consta în a face un om drag să râdă. Sau poate un străin. Din nou voi spune că-mi plac americanii când vine vorba de vorbitul cu străinii. Sunt mai sociabili. Sunt oameni care au la baza lor un lucru important: fericirea. Încearcă să fie fericiți indiferent de factorii negativi care sunt N la număr.
E timpul să împărtășim momente de fericire împreună cu cei dragi. Cadouri, glume, activități captivante și altele. Sunt lucruri ce te fac mai fericit și în același timp, prin fericirea ta îi faci fericiți și pe alții. Țin să cred că un om fericit printre 100 de oameni triști, poate schimba situația încât să rezulte 101 oameni fericiți. Nu credeți?
Îmi place să zâmbesc și îmi place să fac oamenii din jurul meu să zâmbească. A zâmbi e sănătos. A râde e sănătos. Îmi place să redau un strop de speranță celor din jurul meu prin faptele mele, nu neapărat de ordin material. Până la urmă, nu contează prin ce mijloace faci un om fericit. Contează s-o faci și să reușești.
Un clip de pe YouTube m-a făcut să scriu articolul ăsta. Sunt fan al farselor realizate de americani, dar de data asta, un farseor a realizat un videoclip genial. Oferea cadouri de Crăciun celor care dormeau pe străzi. Mi-a plăcut foarte mult gestul. Mi-a plăcut că omul a făcut-o pe banii lui și a urcat clipul pe platformă, nu să se laude, ci să ofere un exemplu. Acest exemplu vi-l atașez și eu.
În fiecare an, atunci când sărbătorile de iarnă se apropie, e imposibil să nu mă gândesc că vor urma zile când voi auzi zeci, sute de petarde în miez de noapte. De vreo doi ani, mă enervez când văd o grămadă de analfabeți care nu știu ce să facă cu o pocnitoare. Lucrul ăsta îmi spune că și omul respectiv e atât de prost, încât face POC! ca o petardă.
Am aruncat și eu cu astfel de pocnitori în copilăria mea. Tata cumpăra. Era vremea când era legal să cumperi astfel de pocnitori. Chiar și așa, nu aruncam sub "talpa" omului. Aruncam în propria curte, nu în sânul unei pițipoance sau în buzunarul de la cămașa unui cocalar beat criță de Revelion. Nu! Eram civilizat și aruncam într-un spațiu închis. De câțiva ani, comercializarea unor astfel de materiale pirotehnice e strict interzisă. De ce? Păi și-au dat seama și autoritățile că există câte-un prost, care în loc să arunce pocnitoarea după ce o aprinde, o ține în mână să arate că nu-i fricos. Totul până o bucată din acea pocnitoare îi zboară fix în meclă și după începe să plângă și să țipe după mă-sa. Na poftim cultură, mai vrei recoltă?
Culmea, deși comercializarea de materiale pirotehnice e interzisă, totuși se mai fabrică. Din nou, culmea, ele ajung și prin țara noastră.
Acum întrăm în anul 2014. Dacă ceața asta din oraș se lasă în noaptea de Revelion, probabil mă voi îndrepta cu familia către locația de unde artificiile își vor lua zborul. Dacă va fi să fie, va trebui să fiu atent la "petardele de oameni" care aruncă cu pocnitorile prin mulțime. Ce mă sâcâie e Jandarmeria care freacă menta și se uită cum o duzină de proști aruncă cu petardele prin mulțime. Riscul e ridicat. Îți sare o bucată în ochi de te prinde anul mutilat.
Sezonul petardelor se apropie. Atenție la prostime!
M-a lovit rock-ul în cap. Muzica rock, nu rock (piatră). De o lună de zile (sau puțin mai mult) am început să mă "relaxez" pe muzică rock. Înainte, muzica house, folk, country, dubstep, r&b, hip-hop, erau genurile abordate de mine atunci când aveam chef de muzică. Sunt dependent. Zilnic ascult muzică. Mai bine dependent de muzică, decât dependent de droguri sau alcool, right?
O prietenă, fană a muzicii rock, îmi punea câteva din melodiile ei preferate. Culmea, ascultasem rock până atunci. Rar, ce-i drept. Eram și sunt fan Metallica. Tipii ăștia chiar fac atmosferă. Mi-a pus Skillet, Red, ceva Rammstein și alte trupe faine. Mno, astea-s trupe de heavy metal sau cum se numesc, adică un rock de-ți vibrează creierii. Ăștia mai mult zbiară, dar îmi plac liniile melodice, că ce cântă nu-nțeleg. (mă rog, unele melodii nu le-nțeleg)
Acum, am prin laptop o grămadă de albume cu muzică rock. Un rock plăcut. E un gen muzical pe care nu credeam că am să-l ascult așa... zilnic. Ete că lumea se schimbă, de la caracter până la gusturi. Trupele rock preferate sunt: Daughtry, The Fray, Linkin Park, Incubus, Red Hot Chilli Peppers, Metallica, The Script, Kodaline, Arctic Monkeys, Three Days Grace.
Îmi place rock-ul, domne. A devenit parte din mine. :)) E o confesiune publică, aici pe blog. Ciudată confesiune, așa-i? :)) Îmi place chitara electrică, tobele bătute în ritm mai alert, vocea aia semi-răgușită și evident, versurile. Baladele-s geniale! Ok, ok. Încetez în a ridica în slăvi rock-ul! :))
Dar, dacă-mi place rock-ul, nu-i vina mea. Sau e? Nu, nu cred. Creierul e de vină că agrează genul ăsta muzical.
Și-n încheiere, vă las câteva melodii (2, 3) din trupele preferate. Audiție plăcută! :D
Vine Crăciunul. O sărbătoare preferată de mine. Iarnă. Poate ninge, poate nu. Stai la căldură, asculți colinde, bei ceva, servești ceva și deodată auzi la ușă:
- Cioc, cioc!
- Cine-i acolo?
- Popa cu Crăciunul!
- Nu-s acasă! Bate la vecina!
Nu știu de când se practică chestia asta cu popa la tine acasă. Să-ți vină popa-n casă, să-ți șterpelească pereții cu busuioc și apă sfințită, iar ca drept răsplată să-i dai acolo, 1 leu, 2, 3, 5, 10 lei. Dacă întreb pe unul sau pe altul de ce dă bani, va spune că așa se dă. Pe naibii. Să fim serioși. Unii ar spune că-i o donație micuță pentru Biserică, alții că-i pentru popă. Indiferent, omul dă banii și nu spune nimic. Dacă nu etichetezi banii, las' că-i etichetează popa. În ziua de azi, cei care știu cum stă treaba, nu deschid preotului de Crăciun. Alții, care speră la mai bine, sunt pregătiți să dea un bănuț preotului, drept urmare, la ei ușa-i deschisă tot timpul. Oameni cu mentalități diferite.
Omul dă bani cu speranța că-i ajută Dumnezeu. Unde scrie asta? În Biblie sau în orice carte sfântă, nu există astfel de legi "materiale" care promit ajutorul în schimb. Dau bani de Paște să m-ajute Dumnezeu. Dau de Crăciun să m-ajute Dumnezeu. Dau de Bobotează să m-ajute Dumnezeu. Și??? Chiar te ajută? Nu! E un obicei prost al românului. Sponsorizăm lăcașele de cult mult prea mult. În România sunt mai multe biserici decât spitale, iar ritmul e alarmant de ridicat. Încă se construiesc biserici peste noapte, iar spitalele încă impun pacienților să-și cumpere perfuzii și toate cele, deși sunt asigurați medical. Mă rog, unele spitale.
Of of of, ce-i și cu țărișoara asta. În încheiere vă las o poezioară realizată de mine. E prima mea poezie creată, așa că m-aștept la orice critică! :))
Hopa, hopa și iar hopa, La ușă ne bate popa, Să-i băgăm în buzunare, Niște lei "fără valoare", Ne sfințește de Crăciun, Să prindem un an mai bun, Ne dă și-un strop de speranță, Și l-am dat afar' din casă,
Anul nou ce va să vină, Plin de lucruri de rutină, Datorii și datorii, Taxâ șâ impozitii, Toate astea vor cam ține, Pân' la anul care vine.
Spanac.eu împlinește pe data de 21 decembrie, 2 ani de când e online. Cu ocazia asta, dar și a sărbătorilor ce urmează, a organizat un concurs, de data asta cu premii faine. Locul 1 primește o pereche de căști Beats by Dr. Dre + un mp3 player. Locul 2 primește un ceas foarte elegant, iar locul 3 o brățară gri-închis cu mini ceas electronic.
După cum bine știți, sunt dependent de muzică. Zilnic ascult muzică. Aproape săptămânal recomand noi trupe/artiști de muzică bună. Tocmai de aceea, dacă aș câștiga premiile acordate celui de pe locul I, ar fi o mare bucurie pentru mine, acum de sărbători. :D
Fiecare om visează. Eu visez. Voi visați. Cine spune că nu visează, uită de fapt. Tata spune că el nu știe ce visează. Am auzit de la cineva că dimineața când te trezești și te uiți pe geam, vei uita visul. Întâmplător sau nu, am făcut-o și am uitat ce naibii am visat. Uneori visăm frumos, alteori avem niște coșmaruri foarte urâte. Eu obișnuiam să am coșmaruri în perioada copilăriei. Evident, mă uitam ca un nărod la filme de groază, multă violență și cred că ăsta era factorul ce determina apariția coșmarurilor în timpul somnului.
Din informațiile găsite de la prietenu' Google, am aflat că astfel de coșmaruri apar exclusiv în perioada somnului de tip REM. Ce înseamnă REM? REM înseamnă Rapid Eye Movement. Mai pe înțelesul tuturor, în timpul acestui tip de somn, ochii noștri se mișcă foarte rapid sub pleoapele închise. Un om, are în general 3-5 episoade REM pe noapte. Fiecare episod poate dura între 5 minute și o oră. Apare la intervale de 1-2 ore. Somnul de tip REM reprezintă 20% din durata totală de dormit.
Evident că eu nu simt când sunt în stadiul de somn REM. Din câte știu, e un tip de somn mai profund. Cert e că am coșmaruri. Din nou. În ultima săptămână am avut două coșmaruri. Nu am mai avut astfel de vise de ani de zile. Probabil evenimentele din viața personală și stresul mi-au oferit aceste două coșmaruri deloc plăcute.
La mine, coșmarurile se manifestă foarte ciudat. Practic, rămân captiv în vis. Încerc să mă trezesc și nu pot. Ceva mă ține. Încerc să mă mișc, să țip (să-l sperii pe monstruleț :)) ), dar nu reușesc. Mă lupt și iar mă lupt și până la urmă sunt eliberat de forța asta întunecată și mă trezesc.
Credința învinge coșmarul?
A doua zi când i-am relatat mamei că am avut un vis al naibii de tâmpit și că nu mă puteam trezi, sfatul mamei m-a pus pe gânduri. Mi-a zis să mă-nchin, să mă rog noaptea și să mai beau și eu apă sfințită. Mno, după ce că nu prea beau apă, să mă dau pe apă sfințită... ăsta da hobby.
Chestia asta m-a lăsat pe gânduri total. M-am uitat pe Internet și am descoperit și lucruri mai logice decât asocierea credinței cu coșmarul. Unele tipuri de medicamente (nu consum) sau alcoolismul (n-am ajuns pe acolo), pot da naștere unor coșmaruri. Prezența stresului, evenimentelor neplăcute din viața personală pot duce la apariția unor coșmaruri.
Acum, practic, sunt într-o dilemă. Credința-i rezolvarea sau diminuarea evenimentelor ce cauzează stres și-mi tulbură gândurile? Care-i mai plauzibilă pentru voi?
Una zic și alta fac. Mă doare capul. Nu suport pastilele.. Am zis că iau o pastilă de cap, dar n-am mai luat. Durerea trecuse, dar în momentul ăsta mă doare capul crunt. Mă mir că pot scrie. În fine. Pe Facebook ziceam că revin peste câteva zile, dar pe ultima sută de metri am primit un răspuns cu privire la un eveniment caritabil unde particip în calitate de partener media. Nu mă interesează potențialul trafic generat de pe baza acestui parteneriat. Mă interesează promovarea unui eveniment caritabil, de-o importanță majoră. Cum sărbătorile sosesc, în țara asta există și oameni care nu întâmpină Crăciunul sau Anul Nou cu zâmbet și bucurie. Ei întâmpină aceste sărbători cu un strop de speranță. O speranță spre mai bine. Încerc s-ajut și eu acest eveniment caritabil prin promovarea evenimentului în sine. Totul are loc în Iași, oraș la mare depărtare de mine. De aș avea ocazia, aș merge. Îmi place muzica folk. Nu mai dau detalii. Toate cele necesare le găsiți mai jos. :)
Cine are un suflet bun, e din Iași sau poate din alt oraș și vrea să facă niște oameni fericiți, vă invit la balul de caritate "Crăciun din inimă de student".
Asociaţia Studenţilor Informaticieni Ieşeni (ASII) organizează, ca în fiecare an, în
parteneriat cu Facultatea de Informatică Iaşi (FII), Balul de Caritate „Crăciun din Inimă de Student”. Scopul acestui eveniment este de a aduce un zâmbet pe chipurile celor mai nefericiţi decât noi, împreună cu o mulţumire sufletească pentru toţi cei care participă la acest proiect caritabil.
În acest an, în colaborare cu Liga Studenţilor de la USAMV Iaşi, doresc să ofere un Crăciun mai frumos copiilor din Şcoala Gimnazială Mironeasa, judeţul Iaşi, copii defavorizaţi din punct de vedere social şi financiar. Ediţia aceasta a Balului de Caritate, cea de-a 10-a la număr, va avea loc pe data de 12 decembrie 2013, începând cu orele 18:00, în Aula Magna “Haralamb Vasiliu” de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi. Pentru a crea atmosfera necesară, se vor desfăşura o serie de momente artistice, cum ar fi: recitaluri de colinde, pian şi muzică folk. De asemenea, vor fi prezente la eveniment şi formaţii precum Descântec, Byron şi trupa de teatru Idiot. O altă activitate importantă din cadrul acestui eveniment este tradiţionala licitaţie pentru strângerea de fonduri, unde vor fi produse hand-made, produse de la anticariate, tablouri şi obiecte decorative.
Biletele vor putea fi achiziţionate începând cu data de 1 decembrie, din holul Facultăţii de Informatică sau de la membrii organizatori. Toate fondurile strânse în urma acestui eveniment vor fi donate către copiii din Şcoala Gimnazială Mironeasa. Pentru mai multe informaţii puteţi accesa site-ul www.caritate.asii.ro.
Sunt aşteptaţi cu braţele deschise toţi cei care vor dori să ia parte la acest bal plin de bucurie!
Ajută şi tu! (BRD, IBAN: RO24BRDE240SV22901182400)
Captain Phillips, un film bazat pe o poveste reală din 2009. Tom Hanks interpretează rolul lui Richard Phillips, căpitan la bordul navei MV Maersk Alabama, prima navă americană capturată de pirații somalezi în ultimii 200 de ani.
Funcția de căpitan nu-i una tocmai ușoară atunci când, în afară de amenințările naturii, ai de-a face cu un grup de rebeli ce au ca obiectiv capturarea vasului, cu tot cu căpitan și echipajul său. Căpitanul Richard Phillips, face față cu greu provocărilor lansate de către pirații somalezi, încercând să negocieze cu ei în schimbul unor sume de bani. Din păcate, pirații somalezi nu sunt simpli jefuitori, obiectivul lor fiind capturarea și cererea unei răscumpărări de ordinul milioanelor de dolari. De aici totul ia o întorsătură gravă. Echipajul își folosește cunoștințele privind locurile navei, astfel plasând mici capcane care să le dea bătăi de cap piraților somalezi. Capitanul Phillips este răpit și luat de pe navă prin intermediul bărcii de salvare. Aici, soarta căpitanului rămâne în forțele Marinei Americane.
Filmul este realizat în regia lui Paul Greengrass. Alte filme celebre din regia lui: Green Zone, United 93, The Bourne Supremacy, The Bourne Ultimatum.
În opinia mea, Captain Phillips e un film genial. E un film de acțiune și numai bun de văzut în weekend.
Vin sărbătorile. Crăciunul e sărbătoarea mea favorită. Atunci când ninge, asculți colinde, faci brăduțul și stai la căldurică.. Ce poate fi mai frumos de atât?? Ei bine, parcă-n cazul bloggerilor mai lipsește ceva. Instalarea atmosferei și pe blog, nu? Am observat prin grupurile blogosferice că lumea căuta scripturi bune cu efectul de ninsoare pe blog. Așa cum vedeți și pe blogul meu, e un efect de ninsoare, simplu, drăguț și nu încetinește încărcarea paginii.
Vi-l ofer și vouă, celor care doresc să-și umple blogulețul de fulgi. :D
E simplu de instalat și cum am zis mai sus, nu afectează viteza de încărcare a paginii.
Cum se instalează? Simplu!
De menționat că acest script l-am instalat pe platforma Blogspot, dar cum nu necesită acces la template, e posibil să funcționeze și pe blogurile Wordpress gratuite, dar și găzduite.
Creează un widget HTML/Javascript și adaugă codul de mai jos.
UPDATE! (scriptul nu funcționează prin widget pe unele bloguri). Cei care întâmpină probleme, să urmeze pașii de mai jos.
1. Intră în panoul blogului la ȘABLON și apasă pe butonul "Editați HTML"
2. Activează funcția de căutare în șablon NU în browser, dând click pe un cod aleatoriu și apăsând CTRL+F. Ar trebui să-ți apară ca în imaginea asta: http://i.imgur.com/4cIp2BX.png
3. În căsuța de căutare scrie </head>
4. Deasupra </head> adaugă scriptul din articol.
5. Salvează și gata. Ar trebui să funcționeze.
EXTRA - personalizare cursor
Uite aici un site ( http://www.cursors-4u.com/christmas/ ), care-ți oferă o gamă largă de cursoare cu aspect de sărbătoare. Dai click pe cel dorit și îți va oferi un cod javascript. Instalarea se face la fel ca la efectul de ninsoare.
A trecut Black Friday. Companiile și-au atins target-ul și sunt mulțumiți. A trecut 1 Decembrie. Am văzut parade și emisiuni de divertisment pe la TV. Nu a lipsit fasolea cu ciolan, vinul fiert și ce a mai fost în capitala României. Un lucru e sigur: România, țara celor disperați. În cadrul acestor evenimente, românii au uitat complet de bunul simț și s-au împins mai rău ca turmele pentru un TV redus cu 100-200 de lei, TV care are șanse scăzute să ajungă întreg în casa cuiva. Toți trag de el ca niște câini și până la urmă oamenii cedează și unul câștigă. Românii se împing mai rău ca turmele pentru o porție de sarmale, porție insuficientă la ce energie au consumat oamenii pentru a prinde porția respectivă. O porție de... poftă.
Și totuși pentru ce? Îți asiguri un trai din asta? Îți ajunge porția aia pentru restul vieții? Așa cum ai putut trăi restul anului până de 1 Decembrie, poți trăi și fără să te împingi ca un dobitoc pentru o porție de sarmale.
Înțeleg că românul, vorba aia, n-are ce mânca, dar să uiți de educație, de bunul simț, e grav. Nu suport să văd astfel de oameni care-și rup picioarele la deschiderea unui supermarket nou. Ajung acolo și constată că reducerea e mică și totuși cumpără.
Pretindem că suntem cetățeni europeni și ne purtăm ca niște țărani din junglă, pregătiți să supraviețuim. Ideea e că în realitate putem supraviețui, dar încercăm să arătăm că suntem morți de foame și disperați după ajutor. Totul se vede în cozile mari și late. Din cele povestite de cei care au trăit pe vremea regimului comunist, nu-mi aduc aminte cuvinte-cheie precum: îmbulzeală, lume nebună, disperată, oameni răniți. Cozile cred că erau în lungime, civilizate, nu late și necivilizate cum sunt acum. Dacă mă-nșel, îmi spuneți voi.
Românul votează mâna celui care dă pomană și promisiuni. Astfel de evenimente cu sarmale, fasole și vin fiert, nu sunt altceva decât tehnici ale partidelor politice de a-și atrage populația de partea lor în alegeri. Marea majoritate va gândi cam așa: -Mi-a plăcut mâncarea de anul ăsta. Îi votez p-ăștia să mai mănânc și la anu'.
E una să te duci și să guști preparatele tradiționale și alta e să-ți spargi capul că vrei tu să iei cina în public.
De ce nu putem fi civilizați? De ce? Ni se reproșează nouă, tânăra generație, că nu suntem civilizați. Da, poate unii nu sunt, dar nu ne spargem capetele pentru o porție de mâncare. Nu împingem în spate unul altuia cărucioarele de cumpărături, totul pentru niște oferte banale. Pe o parte, românul se zbate să prindă reduceri la aspiratoare și peste câteva zile, de Ziua Națională, românul jelește că n-are ce mânca, singura salvare fiind porția de sarmale.
Cam asta e țărișoara noastră. România e la fel ca țările subdezvoltate de pe întreg globul. Nu e demnă de Uniunea Europeană. Asta e opinia mea. Îmi puteți sări în cap, dar eu v-am spus realitatea.
Nu mă conformez ca turma, scriind un articol în care să devin patriot pentru ceva timp. Nu are rost. Astăzi când am deschis Facebook-ul, prima știre era prea serioasă. Mult prea serioasă. Credeam că-i vreun actor american de vreo 90 de ani și că a murit de bătrânețe. Nu! Era Paul Walker, unul dintre actorii mei preferați. Un actor ce juca în filme bune. A devenit cunoscut prin filmele Fast & Furious. Dar nu totul se rezumă la seria asta de filme cu mașini. Au fost și filme ca "The Lazarus Project", "Running Scared", "Takers" și multe alte filme bune în care el a jucat.
Ultimul film pe care l-am vizionat, iar Paul Walker era personajul principal, a fost HOURS. Un film dramatic, tragic. Un film unde un actor a reușit să-mi transmită emoții și sentimente.
Poate îmi veți sări în cap că nu am scris un articol cu spirit patriotic, dar nu am chef de așa ceva. Știind că nu am să mai văd filme bune cu Paul Walker, e destul. Da, e un actor american. Știu că nu-i un actor român. Dar omul ăsta e un om care a murit prea tânăr. La doar 40 de ani. A murit într-o zi când era prezent la un eveniment de caritate. A murit într-un accident de mașină, iar el era doar pasager. Și el și prietenul lui, cel care era la volan, au murit pe loc.
Îmi doresc să fie doar o glumă. O altă cascadorie pentru filmul Fast & Furious. Îmi doresc ca Paul Walker să vină mâine, poimâine și să spună: "I'm alive, guys!"
Viața nu-i corectă! Criminalii și violatorii stau fain frumos în pușcării și sunt eliberați pentru bună purtare, iar oamenii buni, mor atunci când nu se așteaptă.