The Vow - Un film de neuitat

Astăzi intru într-o zonă mai sensibilă, iar faptul că este primul articol de acest gen, sper să exprim cât mai bine ceea ce vreau să vă spun vouă, cititori ai blogului.

Am învățat că viața are un preț care nu se exprimă în cifre, ci în sentimente, în trăiri, în fapte...Adineauri am vizionat un film care mi-a creat o perspectivă asupra unor lucruri pe care nu le-am ajuns încă să le trăiesc așa de intens.

E prima oară când vorbesc despre un film, despre mesajul pe care îl oferă, însă contează cum interpretezi acel mesaj. The Vow ( Jurământul ) un film cu 2 actori favoriți: Channing Tatum și Rachel McAdams joacă rolul unui tânăr cuplu care își trăiește viața intens și fără obstacole. Ajung să depună un jurământ, se căsătoresc, totul e frumos și dintr-o dată, primul obstacol apare în cale..

Nu sunt prea bun la povestit, așa că take it easy cu criticile.

În acest film, se intepretează o poveste reală, o tragedie, un accident de mașină destul de dur. Cei 2 s-au oprit și au stat în mașină să vorbească, însă în timp ce ei se sărutau, un utilaj de deszăpezire curăța strada de zăpadă, însă fiind alunecos, frânele sunt inutile iar ei sunt loviți și mașina se duce rapid într-un stâlp. În urma impactului, Paige ( Rachel McAdams ) zboară prin parbriz.

Acesta este momentul care pur și simplu a dat timpul înapoi...Momentul ăsta m-a făcut să mă gândesc cum în aproximativ 5 secunde, toate amintirile pe care le aveai în mintea ta, despre jumătatea ta, despre cei dragi sunt șterse DEFINITIV.

Ei ajung în spital. Leo ( Channing Tatum ) avea răni minore, suportabile pentru un bărbat, însă soția lui, Paige, suferise o lovitură la creier în urma impactului cu parbrizul. Își pierduse memoria, mai exact o parte din memorie, însă ghinionul face ca amintirile pierdute să fie legate strict de Leo, de căsnicia lor, de clipele petrecute împreună.

Imaginează-ți, soția ta să îți spună că își amintește că era logodită, dar nu cu tine. Să îți spună că ar trebui să aibă diplomă de drept, deși ea era artistă. Ea să își amintească de fapt, momente din liceu, momente cu familia ei...Și ce te mai faci când familia ei pe care tu nu o cunoșteai personal pentru că soția ta avusese ceva conflicte cu părinții înainte să te cunoască, vine să își ia fiica să stea cu ei, iar tu să pici de fraier, să rupi legătura cu jumătatea ta? Să fii nevoit să aduci dovezi că voi 2 erați căsătoriți, că ea era artistă, și totuși să nu fie de ajuns ca voi 2 să fiți ca înainte pentru că memoria ei nu îi permite, nu recunoaște astfel de momente.

Sincer, filmul ăsta mi-a dat o lecție de viață și anume că, oricât ți-ai trăi viața, e de ajuns 1 secundă să îți fie ruinată de un lucru pe care îl ignori în jurul tău.

În astfel de împrejurimi, mai bine preferi să te înșele soția, știind că totuși ai șansa să îți refaci viața...Însă, dacă ți se întâmplă ceva similar acestui film, e greu...foarte greu...Să încerci să explici că ești căsătorit cu ea, dar ea să refuze această idee, iar partea dură e că finalul e unul fericit, cei 2 fiind din nou împreună însă nu ca vremurile trecute...

Nu știu ce să mai zic despre acest film...E o lecție de viață pentru mine și păcat că...criticii de filme au dat o notă de 6,7 pe IMDB. În opinia mea merita mult mai mult...

Filmul mi-a transmis emoții dure rău de tot, cu care sper să nu am de a face în viața mea reală și sper ca nici voi să nu aveți de a face cu așa ceva VREODATĂ.

Ați vizionat acest film?? Dacă da, atunci, ce v-a transmis? Iar dacă nu l-ați vizionat, îl recomand!

• Twitter
• Facebook
• Google
• Tumblr
• Pinterest

Recomand