Fiecare om visează. Eu visez. Voi visați. Cine spune că nu visează, uită de fapt. Tata spune că el nu știe ce visează. Am auzit de la cineva că dimineața când te trezești și te uiți pe geam, vei uita visul. Întâmplător sau nu, am făcut-o și am uitat ce naibii am visat. Uneori visăm frumos, alteori avem niște coșmaruri foarte urâte. Eu obișnuiam să am coșmaruri în perioada copilăriei. Evident, mă uitam ca un nărod la filme de groază, multă violență și cred că ăsta era factorul ce determina apariția coșmarurilor în timpul somnului.
Din informațiile găsite de la prietenu' Google, am aflat că astfel de coșmaruri apar exclusiv în perioada somnului de tip REM. Ce înseamnă REM? REM înseamnă Rapid Eye Movement. Mai pe înțelesul tuturor, în timpul acestui tip de somn, ochii noștri se mișcă foarte rapid sub pleoapele închise. Un om, are în general 3-5 episoade REM pe noapte. Fiecare episod poate dura între 5 minute și o oră. Apare la intervale de 1-2 ore. Somnul de tip REM reprezintă 20% din durata totală de dormit.
Evident că eu nu simt când sunt în stadiul de somn REM. Din câte știu, e un tip de somn mai profund. Cert e că am coșmaruri. Din nou. În ultima săptămână am avut două coșmaruri. Nu am mai avut astfel de vise de ani de zile. Probabil evenimentele din viața personală și stresul mi-au oferit aceste două coșmaruri deloc plăcute.
La mine, coșmarurile se manifestă foarte ciudat. Practic, rămân captiv în vis. Încerc să mă trezesc și nu pot. Ceva mă ține. Încerc să mă mișc, să țip (să-l sperii pe monstruleț :)) ), dar nu reușesc. Mă lupt și iar mă lupt și până la urmă sunt eliberat de forța asta întunecată și mă trezesc.
Credința învinge coșmarul?
A doua zi când i-am relatat mamei că am avut un vis al naibii de tâmpit și că nu mă puteam trezi, sfatul mamei m-a pus pe gânduri. Mi-a zis să mă-nchin, să mă rog noaptea și să mai beau și eu apă sfințită. Mno, după ce că nu prea beau apă, să mă dau pe apă sfințită... ăsta da hobby.
Chestia asta m-a lăsat pe gânduri total. M-am uitat pe Internet și am descoperit și lucruri mai logice decât asocierea credinței cu coșmarul. Unele tipuri de medicamente (nu consum) sau alcoolismul (n-am ajuns pe acolo), pot da naștere unor coșmaruri. Prezența stresului, evenimentelor neplăcute din viața personală pot duce la apariția unor coșmaruri.
Acum, practic, sunt într-o dilemă. Credința-i rezolvarea sau diminuarea evenimentelor ce cauzează stres și-mi tulbură gândurile? Care-i mai plauzibilă pentru voi?
6 comentarii
Scrie un comentariuLa mine a funcţionat cu primul sfat al mamei tale. Cam la fel sunt şi coşmarurile mele şi le strig celor din vis: Trezeşte-mă! :)
RăspundeInteresant. Voi încerca și eu sfatul mamei mele... Până acum am fost sceptic privind asocierea credinței cu prezența coșmarurilor. Dar, e posibil să funcționeze...
Răspundesi a functionat?
RăspundeN-am încercat încă! :) Am scăpat de coșmaruri și țin să cred că au fost din cauza evenimentelor mai puțin plăcute ce au avut loc în decurs de o lună.
Răspundee normal sa ai cosmaruri, cum e normal sa visezi. subconstientul are si el nevoie sa se exprime putin (putin mai mult uneori). treaba cu credinta pentru mine nu are nicio relevanta (in general) si cu atat mai putin in toata povestea asta. probabil dupa ce depasesti perioada de stres si devii mai relaxat vor inceta si cosmarurile
RăspundeDa, ai dreptate. În prezent nu mai am coșmaruri, dar nu sunt pe deplin relaxat și lipsit de stres. Acum, norocul fie cu mine! :))
RăspundeEmoticonEmoticon