Astăzi e 1 Iunie 2013. Ziua copilului! Ziua, când eu îmi aduc aminte de copilărie, pentru că în mai puțin de 20 de zile voi împlini 19 ani, deci practic nu mai sunt copil, ci adult, dar sufletul îmi e tânăr deci încă mă simt ca unul.
Astăzi e ziua când toți copiii vor primi câte un strop de fericire din partea celor dragi, în special din partea părinților. O excursie, un cadou frumos, poate o jucărie, sau ceva ce ei știu că au nevoie. Cert e că astăzi, pe lângă ziua noastră, a copiilor e și ziua bucuriei...o zi când zâmbești cel mai mult, fiind aproape imposibil să nu te gândești măcar 1 minut la trecutul tău, adică, copilăria.
Am avut o copilărie normală, mă jucam cu fel și fel de copii, bambilici în fața porții, spărgeam geamuri de nu aveam treabă, doar deh, de aia erau acolo. :)), jucam șotron, v-ați ascunselea, baba oarba, telefonul fără fir, iar când mă jucam singur, în curte, îmi luam mașinuțele acelea mici și metalice, mă duceam la locul meu de joacă cu lopățica și construiam circuite și mă jucam cu mașinile până circuitul se strica și iar îl refăceam. La categoria lopățică, îmi plăcea să construiesc vulcani, să torn apă și să "erupă"...
Îmi aduc aminte de o fază foarte foarte amuzantă când eram foarte mic. Ieșisem în curte la joacă, iar cu lopățica și mă gândeam să fac cică mâncare....din pământ...Culmea, aveam și o linguriță, sau cred că am sustras-o din bucătărie...Am mestecat în acea cutie metalică de cafea, să nu se ardă ciorba și...am...gustat =)). Nu uit niciodată când am făcut asta...
În curte, aveam o masă și câteva scaune, toate din fier...Visul meu atunci când eram mic era să mă fac ori polițist ori toboșar...Luam 2 bețe pretențioase, de preferat drepte :)) și începeam să fredonez melodiile celor de la 3 Sud Est, Animal-X și alții...Aveam o vecină bătrână și se nimerea să cânt fix când nu avea ea chef de...muzică :)) Așa că..mă mutam cu scaunele...mai la 1 metru. :))
Spuneam că visul meu mai era să devin și polițist. Când eram mic, eram și slab la capitolul sistem imunitar, așa că răceam imediat ce venea frigul. Eram vedetă prin cabinetul medical al medicului de familie...Veneam des în acel cartier, la bunici, și mă jucam pe acolo, mă dădeam în leagăne, tiribombe etc..așa că mulți mă știau. Fiind răcit, doctorul mă speria că îmi face injecții în fund, dar visul era să fiu polițist, așa că i-am spus să tacă sau îl arestez...Au izbucnit toți în râs la momentul acela :)). Cert e că, am scăpat de injecție. Așa că, de fiecare dată când răceam și mă amenința că îmi face injecții, țipam la el și spuneam că îl duc la închisoare dacă mai spune asta. Și iar am scăpat :)) Până la urmă am realizat, că oricum nu îmi făcea înjecție...
Nu uit dulciurile, guma Turbo, mica inimioară cu Finetti cu ciocănitoarea Woody pe ea, nu uit de gumele acelea Orbit și reclamele lor pentru copii. Chips-urile erau divine pentru mine, cornurile Chipicao cu acele cartonașe de le mișcai într-un fel și se mișca imaginea, nu știu cum se numesc exact...cert e că de câte ori îmi cumpăram, mama, tata sau oricine era în preajmă, aveau impresia că îl cumpăr pentru cartonaș, nu și pentru corn...Dar sincer, cornul era chiar delicios.
Deseneleeee... Pfff, aici e categoria mea preferată. Desenele au fost cele mai minunate lucruri pentru mine care m-au făcut să râd copios la trăznăile dintre motanul Tom și șoricelul Jerry. N-am să uit de geniul Dexter cu nebuna lui de soră, Deedee cu celebra replică: "-Uuuu, ce face butonul ăsta?". Copii de la 402, Spiderman, X-Men, Iron Man, Câinele Redcliff de pe Minimax, Jim Button și muulte muuulte altele..
Fiecare dintre noi are o doză care îl face să se simtă ca un mic copilaș. Nu contează vârsta, contează ca sufletul să fie tânăr, cât mai fericit și fără răni. Dacă ai un suflet tânăr înseamnă că încă ești copil.
La mulți ani dragi copii!
2 comentarii
Scrie un comentariuhehehehe :)) La mulți ani!
RăspundeMi-ai amintit de muulte momente de copilărie... momente funny precum: am înjurat la 3-4 ani de mama focului într-o biserică pentru că m-am împiedicat =)), mi-am închis bunicul o zi întreaga în beci pentru că era preocupat să tragă vinul și nu a vrut să mă ajute la matematică, am spart la țară geamul unui tir pentru că pur și simplu s-a nimerit în locul nepotrivit la momentul nepotrivit când eu aveam o piatră în mână și îmi propusesem să arunc într-o mașină (aveam vreo 5-6 ani), am îngropa un ceas de aur al mamei în nisip și apoi l-a găsit un domn care se juca cu mine pe acolo.... mințeam prietenele de familie când veneau pe la noi cum că eu le-am văzut soții cu altele și logic, cum copiii spun numai adevărul eram crezută și începeau certurile :)â, am pus o găleată cu apă în cap de pe terasă unui prieten de-al tatei și muuuuuuuulte altele
Ce frumos a fost.... păcat că acum sunt mare și toată lumea are așteptări de la mine și nu mai pot face tâmpenii :(
Da, așa e...Păcat că numai suntem mari. Acum toți se așteaptă să ne maturizăm, însă nu vom uita momentele copilăriei!
RăspundeEmoticonEmoticon